Poate vă interesează hotărârea-pilot dată de CEDO, prin care amână judecarea tuturor cererilor pentru o perioada de 18 luni, de la data rămânerii ca definitivă a acestei hotărâri, deci, cu începere a acestei perioade peste trei luni.

„Articolul 46

În conformitate cu articolul 46, State membre s-au angajat să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în orice caz în care au fost părţi, executarea acestora fiind supravegheată de către Comitetul de Miniştri.

Procedura hotărârii-pilot, pe care Curtea a decis să o aplice în cazul Maria Atanasiu şi alţii v. România, a fost concepută pentru a asista statele membre în îndeplinirea rolului lor în sistemul prevăzut de Convenţie, prin rezolvarea rapidă la nivel naţional a problemelor structurale.

Aceasta a condus la o evaluare, extinsă de către Curte, dincolo de cazul solicitanţilor individuali, în interesul altor persoane potenţial afectate.

Mai multe hotărâri adoptate de către Curte - în cazurile de Viaşu, Katz şi Faimblat - au condus deja la concluziile de încălcare a articolului 6 § 1 şi articolul 1 din Protocolul 1 din cauza deficienţelor în sistemul românesc de compensare şi de restituire.

Aceste hotărâri au identificat câteva din cauzele problemelor în discuţie, în special prin extinderea treptată a legilor reparaţie pentru a acoperi aproape toate bunurile imobile naţionalizate, rezultând într-un volum mare de lucru pentru autorităţile publice.

Simplificarea procedurilor, ca urmare a Legii nr. 247/2005 a reprezentat un pas în direcţia cea bună, cu condiţia ca acesta să fi fost susţinut de resursele umane şi materiale adecvate.

Curtea a constatat, totuşi, că, până în mai 2010, dintr-un total de 68.355 dosare înregistrate la ANPR, numai în 21,260 a fost dată o decizie de atribuire a unui "certificat de compensaţie", şi că, în mai puţin de 4.000 au fost efectuate plăţile.

În timp ce Curtea a luat act de costul foarte substanţial al bugetului de stat (conform unei estimări furnizate de guvernul român, suma necesară pentru plata despăgubirilor potrivit legislaţiei în domeniu ar totaliza 21 miliarde de euro), reprezentat de sistemul de restituire şi de compensare, el a observat că listarea Fondului Proprietatea la bursă, care trebuia să aibă loc în 2005, încă nu a fost realizat, deşi devierea spre piaţa de valori a unor creanţe de la persoanele care urmează să primeasă "certificate de compensare" ar reduce presiunea asupra bugetului.

Având în vedere numărul mare de probleme care au persistat după adoptarea hotărârilor din cauzele Viaşu, Faimblat şi Katz, se cer luate măsuri generale.

În acest context, Curtea a atras atenţia asupra recomandărilor Consiliului Europei şi a constatat că, în timp ce nu era de competenţa Curţii să stabilească ce măsuri de remediere ar trebui să fie adoptate de către Stat, cu toate acestea, ar trebui să ofere sugestii, în scopul de a acorda asistenţa solicitată de către autorităţi.

În cazul de astăzi, Curtea a recomandat, ca o chestiune de urgenţă, că, proceduri simplificate şi eficiente trebuie să fie puse în aplicare, la baza legislaţiei şi a practicii coerente, judiciare şi administrative, în acelaşi timp trebuind să se asigure şi un echilibru corect între interesele aflate în joc.

Curtea a considerat că autorităţilor române ar trebui să le fie acordată libertatea de acţiune impusă de acest exerciţiu extrem de dificil.

Aceasta a considerat a fi de interes propunerea Guvernului român, de a stabili termene obligatorii pentru fiecare etapă în cadrul procedurii administrative, cu condiţia ca astfel de măsuri să fie realiste şi sub rezerva posibilităţii reexaminării de către instanţele judecătoreşti.

În plus, măsurile luate de alte state ar putea oferi o sursă de inspiraţie pentru autorităţile române.

Acestea includ şi revizuirea legislaţiei, în scopul de a se crea un sistem de compensare mai previzibil, prin stabilirea unui plafon de compensare şi care să permită plata în rate pe o perioadă mai lungă.

Având în vedere că impactul unui astfel de sistem la nivelul întregii ţări a fost considerabil, autorităţile române trebuie să-şi păstreze libertatea de acţiune deplină în alegerea măsurilor generale.

Cum procedura hotărârii-pilot a fost menită să permită o redresare rapidă la nivel naţional care să fie acordată pentru toţi cei afectaţi de problema structurală identificată, prin hotărârea pilot se poate stabili că examinarea tuturor cererilor similare ar trebui să fie suspendată până la adoptarea de măsuri generale.

În cazul de astăzi, având în vedere numărul foarte mare de cereri cu privire la probleme similare, Curtea a decis să amâne examinarea acestor cereri pentru 18 luni de la data la care prezenta hotărâre devine definitivă, în aşteptarea adoptării de către autorităţile române de măsuri capabile să pună mijloace adecvate de revizuire la dispoziţia tuturor celor afectaţi de legislaţia reparatorie.”



P.S. Traducere neoficiala, pentru care, daca exista erori, imi cer anticipat scuze.

Care sunt implicatiile ?

1. pentru dosarele pe rol la CEDO:
Se suspenda si dupa aceea ce ?
Nimic
Toate doasarele inapoi in tara sau la gunoi sau se va da praful de pe toba

2. pentru dosarele inca in tara sau respinse in tara si in curs de a se depune cerere la CEDO
tot la fel sau o procedura administrativa greoaie ?

?Adica sa se acorde despagubiri mai mici si in rate pana la calendele grecesti... :)

Citatele sunt sugerstive, bine alese intrucit reflecta tendinta actuala.
In traducere directa CEDO spune:
-Aruncati cupraf in ochi si da-ti praful de pe toba si la calendele grecesti
Numai nu imi ma trimeteti dosare sa ma striveasca.

CEDO recunoaste dreptul statului de a face ce vrea cu supusii lui si ii justifica toate greselile si anume distrugerea unor generatii de cetateani, terorizarea lor in lagare si inchisori, dar si dreptul altor supusi ai statului care sunt puterea si clientii acestuia de a se imbogati, la fel si administratorilor fondului proprietatea.

DECIZIA PILOT NU ESTE OBIIECTIVA SI IN TERMENII CEDO NU ESTE ECHILIBRATA
EXEMPLU:
LIMITAREA DESPAGUBIRILOR IN CAZULRILE URMATOARE CREAZA O DISCRIMINARE INTRE CEI DESPAGUBITI PINA ACUM DE CEDO, SAU CEI CARE AU INCHEIAT INTELEGERI CU STATUL PE DE O PARTE SI CEI CARE VOR FI DESPAGUBITI IN VIITOR IN TARA PRIN SUME LIMITATE
de asemenea s-ar incalca pricipiile si criteriile cit si JUDECATA din decizile anterioare care acorda despagubire la pretul pietei.

Prin recomandare unei despagubiri limitate CEDO nu respecta si incalca propriile decizii anterioare celei pilot.


Daca Cedo nu tine seama de propriile decizii atunci tarile semnatare se vor simti incurajate sa le puna la naftalina


cedo a efectuat si alte greseli in decizia pilot...ramine sa fie comentate si combature

Conferinta cu tema „Problematica restituirii proprietatilor si a acordarii compensatiilor banesti din perspectiva jurisprudentei CEDO” a avut loc la Bucuresti, la 17 februarie 2011. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Europei in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe din Romania, cu sprijinul Human Rights Trust Fund.
In urma conferintei au fost schitate urmatoarele concluzii generale:
Discutiile care au avut loc au evidentiat problemele delicate cu care s-au confruntat autoritatile diferitelor state, incercand, totodata, sa pastreze un just echilibru intre interesele particulare si interesele generale.

Adica proprietatile confiscate sa ramana in proprietatea statului.

Reprezentantii statelor participante au aratat ca sunt pe deplin constienti de problemele sistemice ce decurg din disfunctionalitatile mecanismelor de restituire si de acordare a compensatiilor. Aceste disfunctionalitati, prin numarul mare de cauze repetitive pe care le genereaza, risca sa pericliteze insasi buna functionare a mecanismului Conventiei.

Sunt prea multe condamnari ale statului la CEDO si nu e bine; printre altele, CEDO este finantata si de catre statul roman.

Pe parcursul conferintei, participantii au amintit ca, in jurisprudenta din cauzele care au abordat problematica restituirii proprietatilor sau a acordarii de compensatii pentru proprietatile nationalizate inainte de 1989, Curtea a subliniat urmatoarele:
- autoritatile nationale dispun de o larga marja de apreciere in domeniul restituirii proprietatilor si/sau al acordarii de compensatii, iar Conventia nu impune statelor nicio obligatie de a restitui sau de a plati compensatii pentru proprietatile preluate de stat;
- in cazul in care un stat decide sa isi asume responsabilitatea pentru nationalizarile anterioare, acesta are posibilitatea de a decide cu privire la intinderea dreptului la restituire, precum si o larga marja de apreciere in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor in absenta restituirii; aceasta marja de apreciere depinde de o serie de factori, cum ar fi: situatia financiara a statului respectiv sau contextul politic general; situatia financiara precara si/sau imprejurarea ca statul isi asuma responsabilitatea in contextul unei reforme radicale a sistemului politic si economic pot justifica, astfel, limitari drastice in ceea ce priveste despagubirile.

Cred ca cele subliniate spun totul.
Este mai mult decat o invitatie adresata statului roman de a nu restitui sau de a plati compensatii pentru proprietatile preluate de stat caci nu este o o obligatie impusa de catre Conventie sau sa decida limitari drastice in ceea ce priveste despagubirile.

Motivarea celor de mai sus:

A fost, de asemenea, remarcat faptul ca, atat restituirea proprietatilor, cat si acordarea compensatiilor, pot afecta numeroase alte persoane care, la randul lor, pot fi prejudiciate in drepturile lor garantate de Conventie.

Aviz pentru cei care spera ca CEDO sa le retrocedeze proprietatile nationalizate de catre statul roman sub regimul comunist.

Salutare. N-am mai intrat de mult pe aici. Interesant topicul. Am o parere diferita despre interpretarea expusa.
CEDO nu avea cum sa intervina prin obligarea statelor de a acorda despagubirile, avand in vedere ca faptele de preluare abuziva a proprietatilor sunt anterioare aderarii la Conventie. CEDO intervine daca statele isi asuma obligatia de a acorda despagubirile, obligatie pe care nu o respecta. Cazul cu despagubirea partiala s-a intamplat in Polonia, leshii adoptand astfel legislatia (treaba lor, nu ne bagam).
La noi este diferit, iar citind cu atentie hotararea pilot, vedem ca situatia este cu totul alta.
"178. Curtea observa mai intai ca punand la punct o legislatie speciala de restituire si de despagubire, Statul roman a optat - spre diferenta de alte State care au suferit o schimbare asemanatoare de regim politic in 1989 (paragrafele 85-107) - pentru principiul despagubirii totale pentru exproprierile care au avut loc pe vremea regimului comunist.
………………………………………………………………………………
222. Curtea arata ca, in fata multitudinii de proceduri de restituire, autoritatile interne au reactionat adoptand legea nr. 247/2005 care a stabilit o procedura administrativa de despagubire comuna a totalitatii bunurilor imobile revendicate .”

Astfel, din paragrafele 178 si 222 rezulta ca, potrivit principiilor CEDO, prin Legea nr. 247/2005 trebuie sa se stabileasca o procedura administrativa unica pentru a se solicita despăgubiri totale (avand in vedere dreptul intern), cu aplicabilitate la toate proprietatile in cauza.

Parerea mea.
Respecte.

Parerea mea este ca statul roman nu trebuie decat sa abroge asa-zisele legi speciale de reparatie a dreptului de proprietate, cu privire la bunurile imobile preluate de stat "fara nici un titlu", si sa lase calea revendicarii pe dreptul comun, asa cum a spus clar Curtea Constitutionala prin Decizia nr.73 din 19 iulie 1995:

"Alta este însă situaţia locuinţelor CARE AU FOST PRELUATE DE STAT PRINTR-UN ACT ADMINISTRATIV ILEGAL, ORI PUR ŞI SIMPLU ÎN FAPT, AŞADAR FĂRĂ TITLU, în condiţiile inexistenţei unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului.

În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal, astfel încât, statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situaţiei juridice a locuinţelor trecute în proprietatea statului.

În alţi termeni - cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, apartamentele ar urma să fie, fără limitări valorice, restituite în natură fostului proprietar ori moştenitorilor acestora -, măsurile cuprinse în lege (acordarea de despăgubiri, vânzarea locuinţelor către chiriaşii care le ocupă ori păstrarea lor în patrimoniul statului) nu sunt aplicabile acelor locuinţe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate.

A considera, într-o dispoziţie a legii, că şi imobilele preluate de stat, fără titlu, fac obiectul dreptului său de proprietate ar fi să se recunoască acestei legi un efect constitutiv de drept de proprietate al statului, ceea ce ar presupune, fie un efect retroactiv al legii, fie recurgerea la un mod de transformare a proprietăţii persoanelor fizice în proprietate de stat, pe care Constituţia din 1991 nu îl cunoaşte şi care, de aceea, nu poate fi acceptat.

Urmează, aşadar, ca obiecţia de neconstituţionalitate a acelei părţi a art.1 alin.1 din lege, care se referă la imobilele trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, fără titlu, să fie primită."

care, raportat la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.I din 17 ianuarie 1995, privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial nr.16 din 26.01.1995, cu privire la autoritatea de lucru judecat şi efectul general obligatoriu ce se ataşează nu numai dispozitivului deciziei, ci şi considerentelor necesare, în lipsa cărora acesta ar fi incomprehensibil:

"[...] este unanim recunoscut, în practică şi doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluţia este aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale"

şi prin care, chiar Curtea Constituţională a României a decis şi a statuat, dupa 1994, cu titlu definitiv şi irevocabil, faptul că:

"dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal, astfel încât, STATUL NEFIIND PROPRIETAR, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cărei obiect este reglementarea situaţiei juridice"

în fapt, instanţa supremă în materie constituţională, şi care este singura competentă de a se pronunţa pe plan intern asupra încălcării drepturilor fundamentale apărate prin Constituţie, a constatat, şi a recunoscut, în mod expres şi explicit, continuitatea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul fiecărei persoane fizice al cărei imobil - teren, cu sau fără construcţii-, a fost preluat în mod abuziv de către statul român, precum şi speranţa legitimă a acestora că proprietăţile le vor fi înapoiate după îndepărtarea regimului comunist, cu consecinţe imediate şi directe pentru aplicabilitatea prevederilor Convenţiei Europene a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în toate plângerile persoanelor fizice sau juridice din România cu privire la încălcarea dreptului lor de proprietate de către autorităţile statului român care le refuză restituirea imediată a acestora, cu atat mai mult ca statul roman nefiindu-i permis sa dispuna, neavand nici o calitate, nici nu poate si, nici nu trebuie, sa dea nici un ban ca despagubire din pretinsele 21 miliarde necesare, ci doar sa lase in posesia proprietarilor legitimi bunurile care le apartin acestora.