Sunt partea vatamata intr-un proces de furt intre fosti soti. Ce sansa de a recupera prejudiciul am eu, daca nu au existat martori si furtul nu e recunoscut de catre acuzat?
Pe scurt... am locuit cateva luni impreuna cu fostul sot, in apartamentul proprietatea mea. Urma sa platesc o datorie unei persoane, drept pentru care am pus in poseta suma de 40 mil. lei. In momentul in care am ajuns la persoana respectiva pentru a plati datoria, am constatat ca imi lipsesc 20 mil. Eu si fostul sot avusesem o discutie de dimineata in care el imi cerea 20 mil., eu refuzandu-i cererea.
Am facut plangere, iar pe 19 mai am primul termen.

Din punctul meu de vedere nu sunt sanse.

Nici eu nu vad cum ai putea dovedi in primul rand existenta sumei,iar apoi faptul ca el a sustras din bani.
Ar mai fi chestia cu detectorul de minciuni,insa la noi e de domeniul SF,cu atat mai mult cu cat plangerea se judeca direct la instanta.

Exceptie de constitutionalitate privind art. 279 alin. 1 lit. a C.p.p. De cand astept ocazia....

Wittman cred ca sunt batuta-n cap.
Ce-ai vrut sa zici?

Stimata doamna,
Nu va chinuiti degeaba,daca ati ramas cu 20 mil bucurativa,dupa proces ve-ti constata ca aveti mai putini bani.

Nu esti batuta in cap, dar eu la ora asta sunt "impuscat". Iti explic maine .

In acea perioada am vandut un apartament, astfel incat pot dovedi existenta banilor, apoi marturia colegei mele, cu care am stabilit intalnirea pentru a-i restitui banii. Numai ca la destinatie lipsea jumatate din suma.
In aceeasi zi, el si-a cumparat cateva obiecte de imbracaminte si incaltaminte, daca asta are vreo relevanta.

Revin cu mintea ceva mai limpede si explic ce am vrut sa spun aseara: codul de procedura penala satbileste o procedura disciriminatorie in ceea ce priveste furtul prevazut la 210 cp, in sensul ca lipseste partea vatamata de un instrument esential intr-un proces penal de acest gen si anume urmarirea penala. Daca pedepsirea la plangerea prealabila isi gaseste justificarea in relatiile existente intre faptuitor si victima, introducerea plangerii direct la instanta nu-si are rostul, fiind o "discriminare" in adevaratul sens al cuvantului, contrara normelor constitutionale care protejeaza proprietatea in acelasi mod, infdiferent de titular.

Domnule Wittman
Ce sa inteleaga acesta doamna din pledoaria dvs,ea a cerut un sfat si vad ca-i spuneti de "urmarire penala" de norme constitutionale si de "discriminare"pana la urma o sa urmeze sfatul meu si renunta e mai bine.

Asta e....

Intr-un fel ai dreptate. Dar, pe de alta parte, poti sa te impaci cu inculpatul si sa inceteze procesul penal. In schimb la 208-209 nu poti sa te impaci cu inculpatul chiar daca ti-a furat un burghiu si il condamna si o sa aiba si cazier.

Nu faptul ca ar avea cazier, m-ar face sa ma simt mai bine, ci recuperarea prejudiciului. Nu e o suma foarte mare, insa nu sunt o persoana cu posibilitati si-mi erau intr-adevar necesari, mai ales ca am si un copil.
In alta ordine de idei, daca nu vreau sa angajez un avocat, imi va fi pus unul din oficiu? Am inteles ca asta e procedura la procesele penale.

Din pacate, avocatul din oficiu se acorda doar inculpatului...

Sanse mici de reusita din lipsa probelor. Cele invocate sunt numai presupuneri dar nu si probe temeinice. Eu in locul reclamantului ma adresam politiei pentru furt fara a le spune faptuitorul. Erau obligati sa identifice autorul si atunci le revenea lor si procurorului sarcina sa sesizeze instanta.
In ceea ce priveste pe wittmann nu este nici o discriminare :
- in ambele cazuri (ref 208 si 210) partile vatamate au liber acces la justitie pentru un proces echitabil.
- faptele sunt pedepsite cu aceeasi masura.
- lipsa urmaririi penale nu este un dezavantaj, ba din contra, iar posibilitatea impacarii pentru 210 este justificata de gradul de apropiere al partilor.