Amenda civilă în favoarea statului reglem. la alin. 1 este tocmai amenda cominatorie

Din punctul meu de vedere, în problema ridicată de tine sunt două situații distincte:
În cazul obligațiilor civile analizate de Statescu și Barsan acestea iși au temeiul intr-un raport juridic obligational, de ex. un contract, astfel încât temeiul formulării unei acțiuni civile pentru a determina debitorul să-și execute obligația în acest caz este complet diferit de temeiul actiunii reglementate in Codul de Procedura Civila. În primul caz, creditorul cere instanței sa oblige debitorul sa-și execute obligația asumată de el însuși prin contractul respectiv, caz in care, pentru a-l constrânge instanța, la cererea creditorului, poate dispune suportarea de către debitor a unor daune cominatorii.
În cazul reglementat de art 580 ind. 3 din Codul de Procedura civila vorbim de neexecutarea unei obligații cuprinsă într-un titlu executoriu, deci un act juridic cu o forță juridică mult mai mare decat cea care consființește raportul juridic obligațional din prima ipoteza. În acest caz e normal ca legiuitorul să instituie un mijloc de constrângere al debitorului care, cu rea credința zic eu, nu execută o obligație cuprinsă intr-un titlu executoriu. Și amenda civila din acest caz este tot un mijloc de constrângere al debitorului, dar în acest caz banii revin statului, nu creditorului. Daca nu era menționată imposibilitatea cererii si a unor daune cominatorii, creditorul putea cere instanței obligarea debitorului la suportarea atat a unei amenzi civile cat si a unor daune cominatorii, ori, legiuitorul, pentru a nu împovăra situația debitorului nu a mai lasat la îndemana creditorului si posibilitatea de a cere și daune interese și daune cominatorii (evident pe langa amenda civila platita statului) drept pentru care a stipulat expres ca nu se mai pot acorda și daune cominatorii.
Oricum, ceea ce consider eu ca trebuie retinut este faptul că Statescu si Barsan analizeaza o alta situație juridica decat cea din art. 580 ind. 3.
În primul caz creditorul iși intemeieaza pretențiile pe un raport juridic obligațional, pe un contract, iar in cel de-al doilea caz avem ca temei un titlu executoriu.
Cum as expune practic problema, pentru a sublinia distincția:
Am un contract, eu sunt creditorul, iar debitorul nu-și indeplineste obligația de a face o lucrare. Ma adresez instanței și cer acesteia sa oblige debitorul la executarea obligației, precum și suportarea de catre acesta a unor daune cominatorii. Aici obligarea debitorului la executarea obligatiei apare ca o EXECUTARE SILITA deoarece el nu o indeplineste de buna voie.
Dar, problema este discutabila din punctul meu de vedere în legatura cu ceea ce pot cere instanței, doarece tot Statescu si Barsan spun ca nu se poate cere instanței executarea silita a unei obligații de a face care presupun o participare strict personala din partea debitorului, căci ”nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal-deoarece aceasta ar constitui o restrângere a libertății sale personale”.
Pe de alta parte art. 580 ind. 3 are in vedere tocmai o obligatie care nu poate fi executată decat de debitor, nu si de o alta persoana.
Un ex. care imi vine in minte ar fi bunaoara cazul in care cumpar de la un artist o statueta, lucrată manual de acesta, si datorită unui viciu de execuție al acesteia se distruge/se desprinde o parte din ea; acesta nu vrea sa o restaureze de buna voie și ma adresez instanței cerând obligarea artistului la restaurea statuetei, cu daune cominatorii pentru fiecare zi de întarziere. Instanța imi admite actiunea si dispune obligarea debitorului- artist la restaurarea obiectului. În acest caz, daca după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreși devenită titlu executoriu, debitorul refuza sa-și execute obligația de a restaura obiectul, obligație cuprinsă în titlu executoriu, ma pot adresa din nou instanței judecătoresti cerând obligarea debitorului la executarea obligatiei cuprinsa in titlu executoriu, in temeiul art. 580 ind. 3 alin.1.
În acest caz instanța poate stabili amenda civila avuta in vedere de art. 580 ind. 3. Însa, potrivit art. 580 ind. 3 alin. 5 nu poate sa-mi acorde si daune cominatorii. Eu pot cere, dar instanța nu-mi va admite acest capat de cerere. Pentru ca ar însemna sa aplice debitorului doua amenzi civile in acest caz: una platita statului și una platita mie. Dar, pentru prejudiciul cauzat, legiuitorul mi-a lasat la indemana posibilitatea de a cere daune interese.
Cam acesta ar fi punctul meu de vedere...

Din punctul meu de vedere, în problema ridicată de tine sunt două situații distincte:
În cazul obligațiilor civile analizate de Statescu și Barsan acestea iși au temeiul intr-un raport juridic obligational, de ex. un contract, astfel încât temeiul formulării unei acțiuni civile pentru a determina debitorul să-și execute obligația în acest caz este complet diferit de temeiul actiunii reglementate in Codul de Procedura Civila. În primul caz, creditorul cere instanței sa oblige debitorul sa-și execute obligația asumată de el însuși prin contractul respectiv, caz in care, pentru a-l constrânge instanța, la cererea creditorului, poate dispune suportarea de către debitor a unor daune cominatorii.
În cazul reglementat de art 580 ind. 3 din Codul de Procedura civila vorbim de neexecutarea unei obligații cuprinsă într-un titlu executoriu, deci un act juridic cu o forță juridică mult mai mare decat cea care consființește raportul juridic obligațional din prima ipoteza. În acest caz e normal ca legiuitorul să instituie un mijloc de constrângere al debitorului care, cu rea credința zic eu, nu execută o obligație cuprinsă intr-un titlu executoriu. Și amenda civila din acest caz este tot un mijloc de constrângere al debitorului, dar în acest caz banii revin statului, nu creditorului. Daca nu era menționată imposibilitatea cererii si a unor daune cominatorii, creditorul putea cere instanței obligarea debitorului la suportarea atat a unei amenzi civile cat si a unor daune cominatorii, ori, legiuitorul, pentru a nu împovăra situația debitorului nu a mai lasat la îndemana creditorului si posibilitatea de a cere și daune interese și daune cominatorii (evident pe langa amenda civila platita statului) drept pentru care a stipulat expres ca nu se mai pot acorda și daune cominatorii.
Oricum, ceea ce consider eu ca trebuie retinut este faptul că Statescu si Barsan analizeaza o alta situație juridica decat cea din art. 580 ind. 3.
În primul caz creditorul iși intemeieaza pretențiile pe un raport juridic obligațional, pe un contract, iar in cel de-al doilea caz avem ca temei un titlu executoriu.
Cum as expune practic problema, pentru a sublinia distincția:
Am un contract, eu sunt creditorul, iar debitorul nu-și indeplineste obligația de a face o lucrare. Ma adresez instanței și cer acesteia sa oblige debitorul la executarea obligației, precum și suportarea de catre acesta a unor daune cominatorii. Aici obligarea debitorului la executarea obligatiei apare ca o EXECUTARE SILITA deoarece el nu o indeplineste de buna voie.
Dar, problema este discutabila din punctul meu de vedere în legatura cu ceea ce pot cere instanței, doarece tot Statescu si Barsan spun ca nu se poate cere instanței executarea silita a unei obligații de a face care presupun o participare strict personala din partea debitorului, căci ”nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal-deoarece aceasta ar constitui o restrângere a libertății sale personale”.
Pe de alta parte art. 580 ind. 3 are in vedere tocmai o obligatie care nu poate fi executată decat de debitor, nu si de o alta persoana.
Un ex. care imi vine in minte ar fi bunaoara cazul in care cumpar de la un artist o statueta, lucrată manual de acesta, si datorită unui viciu de execuție al acesteia se distruge/se desprinde o parte din ea; acesta nu vrea sa o restaureze de buna voie și ma adresez instanței cerând obligarea artistului la restaurea statuetei, cu daune cominatorii pentru fiecare zi de întarziere. Instanța imi admite actiunea si dispune obligarea debitorului- artist la restaurarea obiectului. În acest caz, daca după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreși devenită titlu executoriu, debitorul refuza sa-și execute obligația de a restaura obiectul, obligație cuprinsă în titlu executoriu, ma pot adresa din nou instanței judecătoresti cerând obligarea debitorului la executarea obligatiei cuprinsa in titlu executoriu, in temeiul art. 580 ind. 3 alin.1.
În acest caz instanța poate stabili amenda civila avuta in vedere de art. 580 ind. 3. Însa, potrivit art. 580 ind. 3 alin. 5 nu poate sa-mi acorde si daune cominatorii. Eu pot cere, dar instanța nu-mi va admite acest capat de cerere. Pentru ca ar însemna sa aplice debitorului doua amenzi civile in acest caz: una platita statului și una platita mie. Dar, pentru prejudiciul cauzat, legiuitorul mi-a lasat la indemana posibilitatea de a cere daune interese.


Am citit cu atenţie răspunsul tău şi promit să îl mai studiez. Din start, însă, nu aş departaja cele scrise de Stătescu şi în general reglementările din materia obligaţiilor de prevederile procedurii civile. Păi ce este procedura civilă dacă nu traspunerea pe plan procesual a raporturilor civile mai ales pentru aplicarea forţei de constrângere a statului în realizarea obligaţiilor neîndeplinite de bunăvoie? Şi un titlu executoriu pe ce temei îl obţin, nu şi în cazul în care debitorul meu nu şi-a executat obligaţia contractată?
Mergând mai departe, nu ştiu dacă art. 580 ind 3 implică obligatoriu existenţa unui titlu executoriu şi dacă nu cumva este suficientă condiţia ca obligaţia de a face să nu poată fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul; asta spre deosebire de art. 580 ind.2 unde, într-adevăr, trebuie să existe un titlu executoriu în cazul obligaţiilor de a face care nu au caracter personal şi creditorul poate fi autorizat etc.
Presupunând însă că, într-adevăr, sunt două situaţii distincte: cum aş putea obţine eu daune-cominatorii pt. neîndeplinirea obligaţiilor contractuale? Nu tocmai prin intervenţia instanţei? Şi instanţa în ce temei mi-ar judeca cererea? Nu tocmai cu procedura de la 580 ind 3 cap-coadă adică amenda civila in favoarea statului şi cel mult daune-interese nicidecum daune cominatorii conf. alineatului 5?
Care ar fi utilitatea şi aplicaţia daunelor cominatorii de care se vorbeşte in cartea de obligaţii dacă procedura civilă nu mă lasă să le aplic? - asta dacă într-adevăr sunt două situaţii distincte.
Mulţumesc, aştept în continuare păreri.

Dar nu trebuie sa privesti art. 580 ind. 3 alin. 1 distinct de restul articolelor din aceasta secțiune. Toate vizeaza aceeeași problema: executarea silita a unor obligații CUPRINSE INTR-UN TITLU EXECUTORIU. Aici este reglementată executarea silită in temeiul unui titlu executoriu.
Iar daca cineva nu-și indeplineste obligațiile contractuale ( subliniez contractuale, adica fara legatura cu vreun titlu executoriu) IN NICI UN CAZ NU SE MOTIVEAZA IN DREPT CEREREA PE ART. 580 IND. 3.
Imi pare rau ca îți spun, dar gresesti cand apreciezi ca, in cazul in care cineva nu-și indeplineste obligațiile contractuale invoci art. ante-mentionat. Asta trebuie sa intelegi: sectiunea aceasta din procedura civila reglementeaza executarea silita a obligațiilor cuprinse DOAR INTR-UN TITLU EXECUTORIU, NU SI CONTRACT sau alt act juridic care nu constituie titlu executoriu.
Iar daune cominatorii pot fi cerute, dar nu cand se pune in executare un titlu executoriu.
Privește in abstract exemplele care ti le-am dat in mesajul anterior. Practic, sunt două cereri adresate instanței dar in faze procesuale diferite. Fiecare cu reguli proprii, cu cai de atac proprii...de ex. in al doilea exemplu, dupa cum prevede codul de procedura civila incheierea este irevocabila...ori in primul exemplu, debitorul mai poate ataca hotararea pronunțată în fond... :)

Mulţumesc; nu am ajuns la o concluzie cu privire la asta, erau numai puncte de vedere în aşteptarea unui argument decisiv în acest sens. Înţeleg că, în opinia ta intr-un dosar cu obiect "obligaţia de a face" se pot acorda daune cominatorii iar într-un dosar în care există titlu executoriu şi se urmăreşte executarea silită nu se pot acorda. Am să mă gândesc la asta 8-)

Deja m-am lămurit cu un lucru: ai dreptate, pentru aplicarea art. 580 ind 3 am nevoie de titlu executoriu. Şi atunci problema se restrânge la următoarea întrebare: se aplică art. 580 ind. 3 al.5 şi la o cauză având ca obiect "obligaţia de a face" cu daune cominatorii pe zi de întârziere sau strict la faza de executare silită?

STRICT LA FAZA DE EXECUTARE SILITA!
In nici un caz la judecata in primă instanță!
:)

Deci dacă alineatul 5 se aplică numai la executare silită, per a contrario se pot acorda daune cominatorii la obligaţia de a face, corect? Care ar fi temeiul legal, oare?
Chestia e că apar cumva ca fiind inutile. Fie că se stabilesc daune cominatorii care se transformă obligatoriu în daune compensatorii în final raportate strict la valoarea prejudiciului, fie că se solicită pur şi simplu daune compensatorii ulterior, suma nu poate fi decât aceeaşi, am impresia.

Dupa cum spun Statescu si Barsan daunele cominatorii sunt ”create” de practica judecatoreasca. Si nu cred ca sunt inutile...Astfel, debitorul stiind ca, pe langa obligatia ce trebuie sa o execute, mai are de platit si daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere, executa obligatia....Iti dai seama ca in practica, daca un debitor nu are avocat, cand vede in actiune cate daune poate obtine reclamantul...se mobilizeaza si executa obligatia.

Da, probabil că aşa stau lucrurile deşi Stătescu şi Bîrsan tratează cele discutate mai sus chiar la capitolul executarea silită a obligaţiilor şi abordează problema art. 580 ind 3 dar pare să facă abstracţie de alineatul 5...(pag. 325-327).
În altă ordine de idei, am observat acum că tratează problema inscrierii ipotecii convenţionale prin raportare tot la dispoziţiile Codului civil deşi art. 1780 şi următoarele sunt abrogate implicit de Legea nr. 7/1996, dacă nu greşesc cumva. Şi vorbeşte despre cum merg creditorul şi debitorul la judecătorie şi cum judecătorul dispune înscrierea ipotecii..

Ce mai invata lumea! De data asta vad ca rar comenteaza cineva ceva! Si din 7 oct. nu a mai scris nimeni?!!!...... Mai sa fie! Cred ca o sa intram toti si o sa ne departajeze la testarea psihologica, ca den cu atatia de 10.......
Bafta tuturor la.....citit!

cine ştie cum o fi...în nov. 2008 nu s-au ocupat locurile iar în martie 2009 s-a intrat cu 8.00!! E greu de făcut previziuni în aceste condiţii...
Citeam acum pentru a nu ştiu câta oară de valoarea a.j. mai mare de 250 lei care în unele cărţi apare 0,0250 lei...pentru care nu se admite proba cu martori... Căte denominări mai sunt necesare ca să ia cineva taurul de coarne şi să interpreteze art. 1191 C.civ. în lumina noilor realităţi?...Având în vedere această valoare infimă, practic orice act juridic trebuie dovedit prin înscris cu excepţia sit. de la al.3, nu?
Poate în noul Cod civil sunt prev. reglementări actuale în materie, nu l-am citit, mi-ajunge ce am de citit pentru prezent..

chiar ca invata lumea:)
eu mi-am depus azi dosarul.
cum stati cu invatatul?
eu mai am sa trec prin procedura penala, apoi cred ca o sa stau vreo 2 sapt pe coduri, apoi repetat totul, asa in mare... cu toate ca nu stiu daca e o splutie buna sau doar pierdere de vreme sa "trag" cu ochul in 2500 pag in 6-7 zile...
aveti alte idei?

idei nu.

am o intrebare.

UNDE VA INSCRIETI? ADICA PE CARE LOCURI? DE JUDECATOR SAU PROCUROR?

Eu am depus dosarul la tribunal, pentru judecător.