Conform art. 43 Cod comercial, dobanda curge de drept in raporturile obligationale comerciale, de la data exigibilitatii creantei.
In cazul unei creante izvorate dintr-o hotarare judecatoreasca, este sau nu aceasta purtatoare de dobanzi, in ipoteza in care instanta nu acorda dobanzile?
Pot dobanzile face obiectul executarii silite, apreciind aplicabile dispozitiile art. 43 Cod Comercial ?
Am in vedere, desigur, si prevederile art. 371 indice 2 alin. 2 Cod procedura civila, care arata cand pot fi executate dobanzile : cand ele au fost acordate prin titlul executoriu (care, in speta, este o hotararea judecatoreasca).
Daca instanta nu le-a acordat (nu insa ca efect al respingerii unei cereri in acest sens), se mai aplica sau nu disp. art. 43 Cod Comercial?
Altfel spus, la ce datorii comerciale se refera art. 43?
La oricare, prin urmare si la cele care izvorasc dintr-o hotarare judecatoreasca, sau numai la cele convenite de comercianti?

numai la cele convenite de comercianti.
daca nu au fost acordata printr-o hotarire jud. dobinzile nu pot face obiectul unei executari silite.
dealtfel, vazind disp. art.371 ind.2 cu 2 si disp.art.371 ind.1 cu 3 cpc, "executarea silita are loc pina la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea penalitatilor... acordata potrivit legii prin acesta..."

multumesc.

Art. 43 se refera la dobanda legala si la faptul ca aceasta curge, ca si exceptie in materie comerciala, de la scadenta obligatiei de plata, fara a mai fi necesara punerea in intarziere a debitorului.

Daca dobanda legala nu s-a cerut, instanta nu o va acorda. Dar daca s-a cerut, iar instanta a omis sa se pronunte, se poate solicita completarea dispozitivului.

Ca sa poata fi executata silit, dobanda trebuie acordata de instanta, nu in cuantum determinat, pentru ca acest lucru nu e cu putinta, calcularea ei urmand a o face executorul, in functie de momentul efectuarii platii de catre debitor.