In opinia mea trebuie facuta o diferenta intre avocatii din marile orase si cei care isi desfasoara activitatea in zonele mai putin populate. Daca prima categorie va trebui in curand sa se specializeze pentru a avea cat de cat succes, in privinta celor din a doua categorie lucrul acesta nu este inca valabil (si nu va fi mult timp).
Ex. practic: in Galati sunt o serie de avocati care isi desfasoara activitatea la judecatoriile "rurale" : Liesti, Tg. Bujor. La prima vedere s-ar putea zice ca acestia nu fac mare lucru, insa au un succes cel putin financiar destul de mare, mult peste unii mai comozi care prefera sa profeseze la Galati la toate cele trei instante: Judec. - Trib. - Curte de Apel.

In primul rand cred ca o specializare este necesara in randul avocatilor. Si aceasta specializare ar trebui cumva facuta publica pentru a se evita anumite neintelegeri, de genul: un client apeleaza la serviciile unui avocat care promite sa il apere(din considerente financiare si de orgoliu personal) fara sa ii spuna ca nu este specializat pe respectiva ramura si in final pierde cazul. Un alt motiv pentru care consider ca specializarea este buna e si faptul ca nu cred ca un om se poate pricepe la toate domeniile foarte bine. Deci, un avocat nu poate fi expert pe toate ramurile de drept. Si spre propriul sau bine, e preferabil sa isi aleaga anumite ramuri pe care sa se specializeze.

In al doilea rand cred ca un avocat bun trebuie sa se bazeze pe anumite principii morale de la care sa nu se abata. Nu cred ca motivul de a te imbogati sau de a fi faimos este suficient pentru a urma cursurile Facultatii de Drept si pentru a te putea numi in final avocat.

specializarea se impune,dreptul nu mai arata ca acum 30 si de ani.
spiritul de echipa este un alt aspect care trebuie luat in seama.mai ales in domeniul dreptului privat.
evident, tendinta astazi e spre societatile de avocati.nu stiu,dar un dosar unde pledeaza 4-5 avocati cu siguranta e un dosar caruia unul singur nu i-ar putea face fata.
cat despre deontologie :) ...mai discutam.

Probabil ati observat in filmele occidentale ca "la ei" avocatii sunt specializati pe un anume tip de litigii; a spune acolo "sunt specializat pe drept civil" este deja aberant. Uitati-va la codul civil canadian (Quebec) dupa care a fost redactat proiectul de cod civil roman: are 3.168 articole. Simte cineva ca ar putea fi specializat pe asa ceva?

De asemenea, sunt de acord cu colaborarea intercolegiala, acolo unde se poate. Discutarea unui dosar in 4 persoane este incomparabil mai fructuoasa decat gandirea unilaterala.

Adi S.

Da Adi sa stii ca ai mare dreptate ca unde exista o colaborare s-ar putea sa apara si rezultate mai bune, dar uneori mai multe opinii nasc divergente care nu-si vor gasi rezolvare. Asa ca eu prefer un cabinet unde sunt 4 avocati specializati pe diferite domenii si care nu discuta litigiile intre ei decat ca pe o poveste. Eu sunt mai egoist si nu mi-ar placea sa se bage nimeni in munca mea daca stiu ca sunt cu adevarat bun in acel domeniu.

In situatia evocata de tine ai perfecta dreptate. Insa eu ma aflu in situatia de a fi coleg cu avocati aflati pe aceeasi specializare. Fiecare caz are (dez)avantajele sale. In cazul meu, e bine ca poti incredinta dosarul oricand unui coleg daca te lasa sanatatea sau alte probleme te impiedica sa te ocupi de client. Dezavantajul e ca se restrange paleta de cazuri pe care le societatea le poate prelua.

Adi S.

Ei zic specializare, in firme mai de avocatura care sa cuprinda un numar suficient de avocati - fiecare cu bucatica lui c,are pot conlucra si depasi impreuna situatiile care au ingredientele mai multor discipline din drept.