Deschiderea procedurilor de reorganizare judiciara si de faliment poate conduce la constatarea faptului ca starea de insolventa a comerciantului nu se datoreaza riscului normal al afacerilor, sau nu numai acestuia, ci si a unor manopere frauduloase ale debitorului care a anticipat starea de insolventa si a instrainat astfel active importante din patrimoniul sau, eludand astfel dreptul de gaj general al creditorilor sai.
Dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul este indreptatit sa intreprinda in interesul creditorilor o serie de masuri de natura sa restituie patrimoniului debitorului acele elemente patrimoniale instrainate de acesta in detrimentul creditorilor.
Legea insolventei organizeaza o actiune in anulare a actelor juridice incheiate de debitor in “perioada suspecta”, actiune menita a reintregi patrimoniul debitorului si a-i pune pe creditori in pozitie de concurs egal fata de masa bunurilor de impartit. Nulitatea insa, fie ea absoluta, fie relativa, nu produce efecte erga omnes, ci numai in raport cu masa creditorilor. Bunurile ce au fost instrainate prin actele juridice respective vor fi readuse la masa bunurilor supuse lichidarii.
Doctrina si jurisprudenta denumesc “perioada suspecta” intervalul de timp de maxim 3 ani de dinainte de deschiderea procedurii insolventei, cand insolventa este iminenta sau actuala, tocmai datorita potentialului ridicat de frauda in dauna creditorilor. Suspiciunea deriva din prezumtia ca debitorul, care simte sau vede apropierea problemelor, va incerca sa diminueze efectele negative pentru sine ale insolventei, externalizand fraudulos sau prin mijloace ruinatoare active, diminuindu-si pasivul in dauna unora dintre creditori, efectuand plati fara contraprestatie, constituind garantii pentru creante neprioritare, etc. Acestei perioade i se aplica o prezumtie relative de frauda, prezumtie care nu se extinde la tertul dobanditor sau subdobanditor, conform art. 85 alin 3 Legea insolventei.
Potrivit art.81 alin 1 din Legea nr.85/2006, actiunea in anularea unui transfer fraudulos trebuie promovata in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului amanuntit asupra cauzelor care au determinat starea de insolventa si a persoanelor responsabile, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii insolventei. Asa fiind, administratorul ar putea solicita, in conditiile de procedurabilitate prevazute de art.103 alin 2 Cod proc. Civ., repunerea numai in termenul de 1 an, nu si in cel de 18 luni, caci acesta are caracterul uni termen limita, inlauntrul caruia actiunea in anularea unui transfer patrimonial fraudulos trebuie promovata, iar legea a instituit un termen limita, pentru asigurarea securitatii circuitului civil.
Totusi, in eventuala situatie in care, actul anulabil a fost incheiat in perioada suspecta, prin simulatie, instrument optim pentru debitorii care intentioneaza sa sustraga bunuri de la urmarirea creditorilor, in perspective falimentului, insa s-a prescris dreptul la actiunea in anulare, este posibila formularea unei actiuni in declararea simulatiei, care este imprescriptibila.
In practica, unii debitori amana momentul deschiderii procedurii prin diferite mijloace de tergirversare pana cand actele de instrainare potential anulabile se indeparteaza in timp mai mult de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, incercand astfel sa faca inutila formularea actiunii in anulare, care nu ar mai fi in termen.
O modalitate de evitare a unui astfel de abuz de drept procesual este reglementata in art. 85 alin 4 din Legea insolventei, care extinde prezumtia de frauda si dicolo de cei 3 ani, pentru cazul in care debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele prevazute de art.70-80.
Efectele anularii difera de la un act la altul, in functie de faptul daca nulitatea este partiala sau totala, dupa cum actul a fost sau nu executat sau daca s-au incheiat acte subsecvente. Daca nulitatea este partiala, actul juridic va fi desfiintat numai sub aspectul anulat.
Ca urmare a anularii actului, valoarea se intoarce in patrimoniul debitorului iar pentru eventuala restituire a prestatiei sale, partea care a contractat cu debitorul, daca nu a fost complice la frauda, va avea o creanta pe care o va prezenta, la fel ca si ceilalti creditori la dosarul procedurii insolventei. El trece pe tabelul creantelor, in randul creditorilor chirografari, adica al creditorilor subordonati bancilor, salariatilor, statului si altor creditori privilegiati.