EXCLUSIV Avocatul Visinescu povesteste cum decurgeau anchetele pe timpul comunismului

In episodul de astazi, onorabilul avocat ne vorbeste despre tratamentul pe care i l-au aplicat autoritatile comuniste in timpul anchetarii sale si despre viata in lagar.

A luat parte la dineurile organizate de George Enescu, a luptat pe frot impotriva rusilor, a cazut prizonier, a facut lagar, i-a cunoscut pe marii scriitori despre care astazi citim in manuale. A fost singurul avocat care a avut curajul sa-l apere pe poetul Vasile Voiculescu, acuzat de "uneltire contra ordinii sociale”. Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu si alti scriitori renumiti au refuzat sa se prezinte ca martori in favoarea inculpatului.

Constantin Visinescu descrie procesul lui Vasile Voiculescu

S-a remarcat, totodata, in procesul sionistilor, din timpul caruia a fost saltat, pur si simplu, de autoritati. Nu doar spusele sale sunt marturia acestor fapte, ci si decoratiile primite si cartile de istorie. Este pomenit de Marius Oprea, istoric contemporan, care a tratat in volumul "Adevarata calatorie a lui Zahei” subiectul crimelor regimului comunist. Despre domnia sa vorbesc si Teordor Wexler si Mihaela Popov, in volumul "Anchete si procese uitate”.

Avocatul Visinescu, despre tratamentele aplicate de comunisti evreilor

Constantin Visinescu este membru de onoare al Baroului Bucuresti, al Asociatiei Magistratilor din Romania si al Uniunii Juristilor din Romania. Are un doctorat in drept si a absolvit patru facultati: Litere, Filozofie, Drept si Conservator.

Dupa ce ati fost scos cu forta din tribunal, in procesul sionistilor, ati facut lagar, din 1951 pana in 1954. Cum a decurs anchetarea dumneavoastra?

Constantin Visinescu: Am numarat in jur de 23 de mijloace de ancheta la care am fost supus. Unul dintre ele este reprezentat de ocheltarii orbi, de motociclist. Iti obturau complet vederea. Anchetarea mea s-a desfasurat la Ministerul de Interne. Niciodata nu eram anchetat de o singura persoana. Imi amintesc ca stateam la o masa patrata cu doua felinare, cu niste lumini orbitoare. Cand am intrat prima oara acolo, cu mainile la spate, fara bracinari, fara sireturi, unul din anchetatori mi-a spus sa ma aplec. Credeam ca o sa-mi taie capul. De fapt, sus era un prag.

Mai era anchetarea in genunchi sau intr -un singur genunchi. Imi amintesc cum ajungeam cu nasul la tabla mesei. In timpul anchetei, am fost abandonat aproape 5 luni la zacatoare, la Jilava. Te lasau cu lunile acolo, parca te uita Dumnezeu. Celula era din beton, cu o suprafata de mica, de 2/3. Iti spuneau la ureche: " Mainile la spate!”. Gardienii nu aveau incredere intre ei. Cand te scoteau din celula, unul te tinea de cot, cu mainile la spate. Atunci increteam fruntea ca sa se duca ochelarii orbi mai sus, astfel incat sa vad jos, unde pun pasul. Incredibil, dar gardianul simtea ca vezi, ca mergi singur.

Ancheta o faceau doi. Unul era cu ragnetele si injuraturile, iar celalt actiona cu blandete. Isi imparteau rolurile in ancheta. Nu exista ancheta de unul singur, pentru ca nu aveau incredere intre ei. Cel care te lua din celula cu mana pe cot te ducea zece metri, apoi te preda altuia. Ca sa te duca la ancheta, te punea intr- un lift de genul celor din marile magazine, care transporta marfa. In ascensor, era o carcera. Deci liftul, care era o carcera, avea in el o carcera, in care incapea o singura persoana! Scopul era sa nu poti comunica. Apoi era o lumina orbitoare... Dupa ce stateam in intuneric de dimineata pana seara in celula, cu un bec foarte slab, dupa intunericul pe care il declansa lipsirea de vedere prin ochelarii orbi, te puneau dintr -o data la lumina. Era o lumina orbitoare, care influenta evident puterea de rezistenta a organismului.

Ce acuzatii vi s-au adus?

C.V: M-au acuzat ca aveam legaturi cu miscarea sionista si astfel am acceptat sa- i apar. Procesul s-a desfasurat cu usile inchise. N-am mai apucat sa fac pledoaria. Eu nu am avut niciun proces. De aceea, am primit o pedeapsa administrativa si m-au trimis la canal, la munca silnica. Cei care nu puteau fi incadrati drept infractori, dar erau considerati periculosi de regim, primeau pedeapsa administrativa, de pana la 5 ani.

Ce amintiri va leaga de perioada de lagar?

C.V: Am lucrat la Cernavoda, Kilometrul 4, Balta Alba, apoi la Fundulea. In primele trei lagare enumerate, era colonie de munca. Sapam, incarcam si transportam piatra, folosita pentru pavaj si pentru constructia canalului Dunare-Marea Neagra. Apoi am ajuns la Fundulea, colonie de munca agricola. Aici era tot lagar, dar puteam vedea cerul, aveam in fata rosia, chiar daca o mancam nespalata si cruda. Mancai dovlecelul asa cum il scoteai din pamant, cu tarana pe el. A fost o mana cereasca treaba asta. Acum sunt expert in copilirea rosiilor. Munca taranului este o munca grea.

Daca va inchipuiti, la bocanci puneam tabla, pentru ca nu aveam cu ce sa-i talpuim. Cand ne scoteau la munca, era o lupta sa-ti alegi sapa si tarnacopul, pentru ca multe erau vechi, tocite.Fiecare alerga sa-si gaseasca cele mai bune intrumente. In interiorul lagarelor , baracile erau asezate de jur imprejur, facute din niste scanduri puse cap la cap, care nu se petreceau, astfel ca in incaperi, daca le putem numi asa, intrau ploaie, vant si zapada. Ne spuneau "Ma, banditilor (asta era cuvant de ordine). Ma, vin americanii, numai de americani vorbiti! Va spun eu, vin, vin, dar incet, cu roaba, in anul 2000!". Lagarele erau impanate cu 10% suti, condamnati la pedepse mari, definitive. Pentru o lingura mai multa de terci dimineata sau promisiunea ca ies mai devreme, erau informatori.

Cum a fost ziua eliberarii?

C.V: Am fost eliberat in 1954. Si acum am foaia de drum. M-au pus sa semnez ca nu voi povesti ce am trait. Inainte de eliberare, se auzea in lagar ca la teatrul de opereta era opereta unui sovietic, care se chema "Vant de liberate”. Si cantam asta in lagar. Intr-o zi, am intrat la comisie, unde m-a intampinat un domn cu o figura ca cele de pe monedele romane, grizonat, la 45 de ani, cu o camasa de matase egipteana bej, cu maini rafinate si vorbind intr-un grai cosmopolit. Mi-a spus ca am gresit, dar ca voi deveni un mare avocat. Mi-a zis ca sunt prieteni cu noi, ca ne-a vazut realizarile. Am fost eliberat fara niciun fel de motivatie.