Analiza "Budusan si Asociatii": Reglementarea penala a spalarii banilor la intrarea in vigoare a Noului Cod Penal

1. Consideratii introductive

In reglementarea in prezent in vigoare, sediul materiei in ceea ce priveste infractiunile de spalare a banilor este reprezentat de dispozitiile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism , act normativ armonizat legislatiei europene in materie .

Definitia spalarii banilor este oferita de dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, potrivit carora "constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani: (a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; (b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; (c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni”.

Fapta poate fi savarsita in variantele normative mentionate, constand, sub aspectul actului incriminat de lege, in orice actiune de ascundere, disimulare, dobandire, detinere, folosire, investire, miscare, schimbare sau transfer al beneficiilor provenite din infractiuni, cunoscand aceasta provenienta si cu intentia (directa) de a o ascunde sau disimula.

Potrivit Manualului privind abordarea pe baza de risc si indicatori de tranzactii suspecte, spalarea banilor este un proces complicat, prin care venituri despre care se cunoaste ca provin din activitati infractionale sunt transportate, transferate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde sau disimula adevarata lor natura, provenienta, dispunerea, deplasarea sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. De natura spalarii banilor este, asadar, demersul (cel mai adesea, organizat si concertat) de deghizare a beneficiilor ilicite, provenite din activitati infractionale, astfel incat acestea sa apara ca legitime si sa reintre ca atare in circuitul economic fara riscul de a fi descoperite, profitand faptuitorilor.

Dincolo de aspectele de ordin general expuse, materialul de fata nu isi propune sa insiste asupra elementelor constitutive ale infractiunii de spalare a banilor, ci sa analizeze impactul intrarii in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal al Romaniei (denumita in continuare "Noul Cod Penal” sau "NCP”) asupra reglementarii actuale a spalarii banilor.

Desi NCP nu reglementeaza faptele de spalare a banilor, care raman, ca si in prezent, in sfera de reglementare a legislatiei penale speciale (in opinia noastra, un demers de codificare a legislatiei speciale, in sensul preluarii acesteia in noua lege-cadru ar fi fost logic si bine-venit), intrarea acestuia in vigoare va afecta domeniul analizat, prin prisma corelatiei pe care legiuitorul intelege sa o faca intre dispozitiile noii legi penale generale si prevederile penale din legislatia speciala si ne referim in acest sens atat la institutiile general aplicabile din partea generala a NCP (pedepsele si individualizarea pedepsei, prescriptia, raspunderea penala a persoanei juridice etc.), cat si la noua filosofie adoptata de legiuitorul penal prin NCP, care instituie o noua conceptie asupra sistemului sanctionator si ierarhiei valorilor sociale protejate.

Observand principiul de drept specialia generalibus derogant, modificarea legislatiei speciale in materia spalarii banilor nu se realizeaza prin NCP, ci prin legea de punere in aplicare, aflata in prezent in dezbatere parlamentara. Concret, Titlul II al proiectului de Lege de punere in aplicare a noului Cod Penal (denumit in continuare "PLPA”), cu titlul "Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale”, care contine prevederi de de modificare a dispozitiilor de natura penala din legislatia actuala in domeniul spalarii de bani.

2. Propuneri de modificare a Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

In ceea ce priveste impactul PLPA asupra Legii nr. 656/2002, aratam ca modificarea majora pe care o aduce legiuitorul, conform noii conceptii de politica penala, consta in aplicarea unui regim sanctionator mai bland si o reasezare a ierarhiei valorilor sociale protejate prin legea penala cadru, dispozitii de principiu care se aplica, mutantis mutanidis, si domeniului special analizat.

2.1. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002

Astfel, faptelor prevazute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, care nu suporta modificari pe fond, in ceea ce priveste elementele constitutive ale infractiunii, ar urma sa le fie asociate sanctiuni penale mai putin severe, respectiv, inchisoare de la 3 la 10 ani, maximul special al pedepsei cu inchisoarea fiind diminuat cu 2 ani fata de reglementarea actuala. O astfel de reducere a maximului special al pedepsei atrage si aplicarea unui termen mai scurt de prescriptie a raspunderii penale, respectiv, de numai 8 ani (art. 154 alin. (1) lit. c) NCP) fata de 10 ani in reglementarea actuala (art. 122 alin. (1) lit. b) din Codul penal).

Mai mult, noua forma a prevederilor privind spalarea banilor clarifica in mod decisiv dificultatile practice de incadrare juridica a faptei persoanei care dobandeste, detine sau foloseste bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni (respectiv modalitatea de savarsire a infractiunii de spalarea a banilor, prevazuta de art. 23 alin. (c) din Legea nr. 656/2002), in cazul in care respectiva persoana este totodata si autorul – sau, cel putin un participant - la savarsirea infractiunii predicat (fapta penala din care provine bunul).

Astfel, situatiile in care autorului sau participantului la infractiunea predicat i se retinea in concurs si savarsirea infractiunii de spalare a banilor in forma dobandirii/detinerii /folosirii bunurilor provenite din respectiva infractiune predicat, sunt transate de legiuitor in sensul eliminarii in mod expres a acestei posibilitati, ceea ce aduce, in opinia noastra, un plus de rigoare normei de incriminare.

PLPA elimina alin. (4) al art. 23 din Legea nr. 656/2002, potrivit caruia "daca fapta a fost savarsita de o persoana juridica, pe langa pedeapsa amenzii, instanta aplica, dupa caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevazute la art. 531 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal.” Nu este vorba despre o dezincriminare a faptei de spalare a banilor savarsita de persoana juridica, nu acesta fiind sensul dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, astfel cum acestea sunt in prezent in vigoare. Dimpotriva, si in aceasta materie se aplica conceptia raspunderii generale a persoanei juridice, consacrata de prevederile art. 191 din Codul penal actual si preluata de art. 135 NCP, cu anumite nuantari in ceea ce priveste institutiile publice . Potrivit acesteia, persoana juridica poate fi subiect activ al oricarei infractiuni incriminate de lege, cata vreme sunt intrunite elementele constitutive ale respectivei infractiuni, sub aspectul laturii obiective si subiective, in persoana reprezentantilor sai (de iure sau de facto). Ceea ce urmareste sa modifice PLPA este, o data in plus, regimul sanctionator, in sensul alinierii la noile prevederi ale NCP.

Cu alte cuvinte, fiind eliminate dispozitiile din legea speciala, regimul sanctiunilor aplicabile persoanei juridice condamnate pentru o infractiune de spalare a banilor va fi cel definit de dispozitiile Titlului VI (art. 135 – 151) din NCP.

Astfel, si in cazul persoanelor juridice pedeapsa principala se va aplica potrivit sistemului zilelor-amenda, pe care instanta urmeaza a le stabili tinand cont de criteriile de individualizare a pedepsei, in timp ce cuantumul sumei corespunzatoare zilei de amenda se determina pe baza cifrei de afaceri in cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ si, respectiv, pe baza activului patrimonial in cazul celorlalte persoane juridice, luand in considerare, totodata, si celelalte obligatii de natura patrimoniala ale persoanei juridice. Legea stabileste valorile ce reprezinta limita minima si maxima a sumei corespunzatoare unei zile-amenda, intre 100 si 5000 lei (art. 137 alin. (2) NCP), precum si limitele generale minime si maxime ale pedepsei amenzii penale aplicabile persoanei juridice, intre 30 de zile si 600 de zile. In acelasi timp, au fost introduse in NCP cinci plaje de individualizare legala a pedepsei amenzii in functie de limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru persoana fizica (art. 137 alin. (4) NCP), precum si o circumstanta reala de agravare a raspunderii penale a persoanei juridice. Astfel, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii, atunci cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. In aceasta situatie, instanta la stabilirea amenzii va tine seama de valoarea folosului patrimonial urmarit sau obtinut de persoana juridica (art. 137 alin. (5) NCP).

Sub aspectul pedepselor complementare, noul sediu al materiei este Capitolul II al Titlului VI (art. 138 – 145), elementul de noutate fata de reglementarea actuala fiind reprezentat de nou-introdusa pedeapsa complementara a "plasarii sub supraveghere judiciara” (art. 144). Aceasta noua pedeapsa consta in desemnarea de catre instanta a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, desfasurarea activitatii ce a ocazionat savarsirea infractiunii .

In sfarsit, in conditiile in care pe parcursul existentei lor persoanele juridice pot face obiectul unor variate proceduri ce pot conduce la incetare existentei juridice fara ca acest lucru sa afecteze existenta lor reala, precum fuziunea sau divizarea, NCP introduce pentru prima oara in legislatia penala romaneasca dispozitii privind transmisiunea raspunderii penale a persoanei juridice. Potrivit art. 151 NCP, in situatia incetarii personalitatii juridice ca urmare a unei proceduri de fuziune sau divizare intervenita dupa comiterea infractiunii, raspunderea penala si consecintele acesteia se vor angaja de persoana sau persoanele juridice succesor universal sau cu titlu universal. Art. 151 NCP reglementeaza asadar o exceptie de la principiul personalitatii raspunderii penale, potrivit caruia atat obligatia de conformare ce decurge dintr-o norma penala cat si raspunderea ce decurge din incalcarea raportului de conformare revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, ceea ce implica aplicarea pedepsei numai celui ce a savarsit o infractiune.

Totodata semnalam caracterul lacunar al reglementarii, in sensul ca aceasta lasa neacoperita situatia in care pierderea personalitatii juridice intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. In consecinta, credem ca este necesara emiterea unor reglementari suplimentare menite sa asigure realizarea scopului normei penale, respectiv, in opinia noastra se impune corelarea prevederilor din NCP cu cele din Noul Cod de Procedura Penala, dar si cu legea registrului comertului sau legea cazierului judiciar.

In ansamblu, insa, noile dispozitii ale NCP privind raspunderea penala a persoanei juridice pot fi privite ca instituind un regim mai sever decat reglementarea actuala. In contextul in care adesea schemele de spalare a banilor presupun utilizarea de vehicule de frauda constituite in forma persoanelor juridice (si avem in vedere, in special, tipologii de cazuri frecvent intalnite in practica recenta a organelor de urmarire penala speciale, precum spalarea de bani provenind din infractiuni de evaziune fiscala sau, in sensul cel mai larg, fraude financiar-bancare, fraude informatice, infractiuni patrimoniale, de serviciu sau de coruptie), va fi de interes modalitatea in care in practica instantele vor interpreta si aplica noile dispozitii privind raspunderea penala a persoanei juridice in materia analizata.

Tot cu referire la noua redactare a art. 23 din Legea nr. 656/2002, respectiv, noua numerotare a alineatelor ca urmare a eliminarii, prin PLPA, a dispozitiilor alin. (4) din redactarea actuala, la care am facut trimitere mai sus, observam ca textul propus de PLPA nu rezolva chestiunea controversata in practica actuala a existentei infractiunii de spalare a banilor ca infractiune independenta. Notam astfel mentinerea redactarii actuale a alin. (5), devenit acum (4) in varianta propusa de PLPA, potrivit careia "cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la alin. (1), pot fi deduse din circumstante faptice obiective”. Reamintim in acest context imperativului Conventiei Conventiei Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii si finantarea terorismului, adoptata la Varsovia la 16 mai 2005 ("Conventia de la Varsovia”) si ratificata de Romania prin Legea nr. 420/2006 .

Potrivit art. 5 al Conventiei de la Varsovia, "fiecare parte se va asigura ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu este o conditie pentru o condamnare pentru spalare de bani,” iar textul de lege mentionat este interpretat de unele organe de urmarire penala si institutii abilitate in domeniu ca o transpunere a dispozitiilor conventionale citate, in sensul ca o condamnare anterioara sau simultana pentru o infractiune predicat nu reprezinta o conditie pentru o condamnare pentru infractiunea de spalare a banilor.

Consideram o asemenea interpretare criticabila, fata de imprejurarea ca prezumtia pe care o institutie textul de lege mentionat vizeaza exclusiv elemente ale laturii subiective a infractiunii de spalare a banilor (respectiv, cunoasterea provenientei sau scopul urmarit de faptuitor, ca elemente ale intentiei), si care pot fi deduse ex re, din circumstantele cauzei.

Concluzionam astfel ca, in lipsa unei interventii legislative directe, care sa raspunda criteriilor de rigoare si claritate a normei penale impuse de dispozitiile art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale ("CEDO”), interpretarile divergente vor persista si sub imperiul legii noi.

In sfarsit, PLPA, in forma disponibila la data prezentei analize, stabileste in mod expres faptul ca dispozitiile Legii nr. 656/2002 se aplica indiferent daca infractiunea din care provin bunurile ce fac obiectul spalarii banilor a fost savarsita pe teritoriul Romaniei sau in strainatate (alin.5). Norma de incriminare vine sa raspunda mai bine specificului acestor infractiuni care, de multe ori, dobandesc un caracter international, in contextul tehnlogic modern, al evolutiei mijoacelor de comunicare si globalizarii sistemelor financiare, al pietelor de capital integrate si circulatiei rapide a valorilor.

Precizam ca nu suntem in prezenta unei veritabile exceptii de la principiul teritorialitatii ori personalitatii. Ceea ce noua norma implica este, in esenta, constatarea existentei unei infractiuni savarsite pe teritoriul altui stat, din care provin sumele ori valorile obiect al spalarii banilor. Desigur, o asemenea constatare nu credem ca se poate realiza decat printr-un act specific al autoritatii judiciare din statul in discutie, de natura sa produca efecte in Romania, cu alte cuvinte, o hotarare judecatoreasca de condamnare din strainatate recunoscuta sau apta a fi recunoscuta pe teritoriul tarii noastre.

2.2. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 231 din Legea nr. 656/2002

In deplina consonanta cu asa-numitele "whistleblower policies” ce apar si se aplica in tot mai multe domenii, dat fiind contextul economic actual, legiuitorul urmareste sa modifice dispozitiile art. 231 din Legea nr. 656/2000, in sensul de a largi sfera de aplicare a tratamentului special al denuntatorului, fara a distinge dupa cum acesta are sau nu calitatea de autor sau participant la savarsirea infractiunii, cu scopul incurajarii comportamentelor de acest tip, care permit o descoperire mai rapida a faptei si o restabilire mai rapida a ordinii de drept incalcate.

In concret, daca in redactarea actuala a Legii nr. 656/2002, persoanei care a comis infractiunea de spalare a banilor, in oricare din formele sale, i se injumatatesc limitele pedepsei in cazul in care denunta sau facilita identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea de spalare a banilor, in noua reglementare, si persoana care denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere a autorului sau a altor participanti la infractiunea predicat (premisa) beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.

2.3. Propuneri de modificare a dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 656/2002

In redactarea propusa de PLPA pentru art. 24 din Legea nr. 656/2002, regimul sanctionator mai bland – care se constituie intr-un adevarat corolar al noii politici penale in sistemul NCP – se aplica si situatiei nerespectarii obligatiilor impuse de art. 18 din Legea nr. 656/2002 de catre persoanele fizice si juridice prevazute de art. 8 din aceeasi lege si de catre personalul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, sens in care aratam ca se micsoreaza atat maximul, cat si minimul special al pedepsei, introducandu-se si pedeapsa alternativa a amenzii. Astfel, fapta descrisa mai sus se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, fata de redactarea actuala, care prevede o pedeapsa cu inchisoarea de al 2 la 7 ani, dar numai atata vreme cat "fapta nu constituie o infractiune mai grava”. In opinia noastra, aceasta redactare nu este cea mai fericita, intrucat lasa loc de arbitrariu in ceea ce priveste incadrarea juridica a unor fapte de acest tip si poate aparea ca problematica in raport de standardul de rigoare si predictibilitate cerut normei penale de dispozitiile art. 7 CEDO.

Cu titlul de noutate, PLPA propune o noua varianta normativa a infractiunii de la art. 24 din Legea nr. 656/2002, si anume savarsirea din culpa a faptei (art. 24 alin.(2) in varianta propusa de PLPA), ca o forma speciala a neglijentei in serviciu, caz in care pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu aplicarea pedepsei amenzii.

Revenind la regimul sanctionator, modificarea pe care PLPA o are in vedere urmareste alinierea dispozitiilor din legislatia penala speciala la noua conceptie de politica penala, concretizata in noua lege-cadru. Sub acest aspect, trimitem, in principal, la largirea, prin dispoziile NCP, a sferei de aplicare a pedepsei amenzii penale, prin cresterea numarului infractiunilor - si a variantelor normative ale acestora - pentru care se poate aplica amenda ca pedeapsa unica ori ca pedeapsa alternativa, corelat cu noile prevederi privind calculul amenzii penale, in sistemul zilelor-amenda. Sistemul foloseste doua elemente esentiale pentru a determina cuantumul amenzii, si anume: numarul zile – amenda care reflecta gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului (acest numar se stabileste pe baza criteriilor generale de individualizare) si valoarea unei zile - amenda, care reprezinta suma de bani corespunzatoare unei zile – amenda si care se determina tinand cont de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa, fiind menit sa asigure o mai buna individualizare a pedepsei.

In paralel, prin reducerea maximului special al pedepsei inchisorii se asigura (cel putin la nivel teoretic) posibilitatea instantelor de judecata de a recurge la noua institutie de individualizare a pedepsei introduse de NCP, a amanarii aplicarii pedepsei , pentru care legea noua instituie conditia negativa ca pedeapsa inchisorii prevazute de lege sa nu depaseasca 2 ani, sau, dupa caz, a renuntarii la aplicarea pedepsei , pentru care legea noua instituie conditia negativa ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita sa fie inchisoarea de cel mult 3 ani (art. 80 alin.2 lit. b) NCP), dar si in considerarea noilor conditii legale pentru suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere , pentru care pedeapsa maxima prevazuta de lege, inclusiv in cazul concursului de infractiuni (situatie frecventa in cazul specific al infractiunii de spalare a banilor) trebuie sa fie inchisoarea de cel mult 3 ani (art. 91 alin. 1 lit. a) NCP). Este evidenta, de altfel, din contextul noii reglementari din NCP, filosofia de politica penala a legiuitorului, orientata in sensul reducerii limitelor maxime ale pedepselor si instituirea unor alternative la pedepsa cu inchisoarea cu executare, corelat cu o (mult-asteptata si, speram, efectiva) crestere a celeritatii actului de justitie penala, dorit a se realiza prin dispozitii ale Noului Cod de Procedura Penala .

2.4. Propunerea de aborogare a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002

In sfarsit, notam ca PLPA propune eliminarea actualului art. 25 din Legea nr. 656/2002, privind confiscarea bunurilor, veniturilor sau altor beneficii materiale obtinute ca urmare a savarsirii infractiunilor incriminate de lege. Acest lucru este firesc, deoarece textul art. 25 trimitea in mod expres la prevederile art. 118 din Codul Penal actual, care vor iesi din vigoare la data implementarii NCP. Se vor aplica insa dispozitiile generale ale art. 112 NCP, care reglementeaza institutia confiscarii speciale, de o maniera similara celei in prezent in vigoare, cu referire la bunurile produse prin savarsirea faptei, respectiv, bunurile folosite sau destinate a fi folosite in orice mod la savarsirea acesteia.

3. Propuneri de modificare a Legii nr. 78/000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

Modificari de natura a avea un impact asupra legislatiei privind prevenirea si combaterea spalarii banilor sunt propuse de PLPA si cu referire la dispozitiile Legii nr. 78/2000. Astfel, potrivit art.85 din PLPA dispozitiile art. 185 ar urma sa fie modificate, primind urmatoarea redactare: "incalcarea din culpa, de catre directorul, administratorul sau persoana cu atributii de decizie sau de control in cadrul unui agent economic, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau indeplinirea ei defectuoasa, daca fapta a avut ca rezultat savarsirea de catre o persoana care se afla in subordinea sa si care a actionat in numele acelui agent economic a (...) unei infractiuni de (...) spalare a banilor in legatura cu fondurile Uniunii Europene, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”.

Constatam ca noua reglementare (desigur, intotdeauna sub rezerva ca PLPA nu va suferi modificari in perioada dezbaterilor parlamentare) prevede un regim sanctionator mai bland in raport de reglementarea actuala in ceea ce priveste savarsirea unei infractiuni de spalare a banilor in legatura cu fondurile Uniunii Europene, in contextul incalcarii sau neindeplinirii din culpa de catre un functionar superior din cadrul unui agent economic (public sau privat, textul nu distinge) a atributiilor sale de serviciu.

Noua legislatie apare astfel ca lege penala mai favorabila, prin aceea ca:

- reglementeaza pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, spre deosebire de legislatia actuala, care prevede numai pedepse cu inchisoarea;

- reduce maximul special al pedepsei inchisorii de la 6 ani in legislatia in vigoare la numai 3 ani, si

- elimina pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevazuta de art. 185 din Legea nr. 78/2000, in redactarea in prezent in vigoare, fiind valabile cele expuse anterior in cadrul sub-sectiunii 2.3 de mai sus, in ceea ce priveste noul sistem de individualizare a pedepselor in regimul NCP.

4. Propuneri de modificare a legislatiei civile speciale

In sfarsit, PLPA urmareste sa modifice o serie de acte normative nepenale, prin reglementarea unor interdictii si incompatibilitati in domenii specifice, atrase de o condamnare pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor. Astfel, persoanelor care au fost condamnate pentru savarsirea unei infractiuni prevazute de Legea nr. 656/2002 le vor fi aplicabile urmatoarele incompatibilitati si interdictii speciale:

i. interdictia de a detine calitatea de gestionar , conform Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici , autoritatilor sau institutiilor publice, prin modificarea art. 4 pct. e) din legea mentionata;

ii. interdictia de a obtine licenta pentru administrarea si exploatarea monopolurilor de stat reglementate de Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat , prin modificarea art. 7 din legea mentionata;

iii. posibilitatea neacordarii unei autorizatii pentru prestarea de servicii de investitii financiare de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare acelor societati comerciale ai caror actionari semnificativi, membri ai consiliului de administratie sau conducatorii societatii au fost condamnati pentru savarsirea unei infractiuni de spalarea banilor, prin modificarea art. 10 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital ;

iv. interdictia de a detine calitatea de membru fondator sau membru in organele de conducere ale unei cooperative agricole reglementata de Legea nr. 566/2004 privind cooperatiile agricole , prin modificarea alin. (4) al articolului 16 din aceeasi lege;

v. interdictia de a detine calitatea de fondator a unei cooperatii agricole , reglementata potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei , prin modificarea art. 15 din aceeasi lege;

vi. interdictia de a detine calitatea de reprezentant permanent in indeplinirea mandatului de agent acordat de catre o persoana juridica sau organizatie fara personalitate juridica autorizata ca agent, conform Legii nr. 32/2006 privind obligatiunile ipotecare , prin modificarea art. 13 alin. (3) din aceeasi lege;

vii. interdictia introducerii de catre debitor, reglementat potrivit Legii nr. 85/2006 a insolventei , a unei cereri pentru introducerea starii de insolventa , precum si interdictia propunerii de catre acesta a unui plan de reorganizare , prin modificarea art. 28 alin. (1) lit. k) si, respectiv, a art. 94 alin. (4) din legea mentionata;

viii. incompatibilitatea cu calitatea de practician in insolventa , reglementata prin prevederile Ordonantei de urgenta nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa , prin modificarea art. 27 alin. (1) din aceeasi ordonanta;

ix. Interdictia de a detine calitatea de fondator, actionar, conducator, administrator, membru al consiliului de supraveghere, auditor financiar al unei institutii financiare nebancare , prin modificarea art. 16 lit. c) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare .

***

Concluzionand, PLPA urmareste sa aduca anumite modificari legislatiei speciale privind spalarea banilor, in sensul unui plus de claritate ansamblului de norme specifice aplicabile acestui domeniu complex si dinamic si care sa permita descoperirea si sanctionarea mai rapida a a actelor diverse si complexe prin care o persoana cauta sa dea o aparenta de legalitate valorilor obtinute prin activitatea infractionala, in scopul de a le repune mai usor in circulatie. Daca – dincolo de aspectele care pot suporta unele critici evidentiate in cele de mai sus – cadrul legal adecvat este creat, eficienta noilor prevederi va depinde, in ultima instanta, de capacitatea de interventie prompta, interpretare si aplicare corecta a acestora de catre organele judiciare si celelalte institutii avand atributii in domeniul prevenirii, combaterii si sanctionarii spalarii banilor.