| |
PENTRU AVOCATI:
construieste-ti afacerea
HOME
STIRI
ANALIZA INTERVIU SFATUL EXPERTULUI
LEGISLATIE
FORUM AVOCATI CONTACT
ACADEMICA Facultati de drept
Cariera
Burse Concursuri Lucrari Ora de practica Fun
identificarea_persoanei_fizice_dupa_nume_si_domiciliu.docx
44 descarcari
Referat - Identificarea persoanei fizice dupa nume si domiciliu
Identificarea persoanei fizice, se realizeaza complet atat prin nume, cat si prin domiciliu, cat si prin starea civila. Cele trei notiuni se aseamana, dar se si diferentiaza intre ele.

Discutii similare pe forum

Competenta materiala dupa calitatea persoanei - urgent - scris de andana - 1 raspunsuri
am nevoie urgent de un raspuns bine intemeiat pt urmatoarea speta: - caz de infractiune savarsita de catre un controlor financiar al Curtii de Conturi. Parchetul de pe langa judecatorie si-a declinat competenta, trimitand dosarul la Parchetul de pe langa ICCJ, conform art. 113 din [b:2u8r5tgb]Lg. 94/1992 - Lg. Curtii de Conturi (legea speciala). [/b:2u8r5tgb] - dar prin Lg. 281/2003 [b:2u8r5tgb]CPpen a fost modificat, astfel incat infractiunile savarsite de catre controlorii financiari au fos...
Pastrare nume dupa divort (dupa apel) - scris de doo_ditza - 3 raspunsuri
In timpul procesului de fond si la apel fostul sot nu a fost de acord cu pastrarea numelui din timpul casatoriei de catre fosta sotie. Acum se asteapta rezultatul la apel iar fostul sot ar fi de acord cu acest aspect. Se mai poate face ceva in faza asta?
Parasire domiciliu dupa divortz - scris de elenab - 6 raspunsuri
va rog frumos sa-mi spuneti ce ma sfatuiti sa fac in urmatoarea situatie: eu si sotul meu am divortat dar nu am facut partajul.Cele 2 fete mi-au fost incredintate mie. in clipa in care divortul a devenit definitiv acesta a plecat din locuinta dar fara a-si lua decat o parte din lucrurile personale. legal stiu ca aceasta casa este si a lui, dar nu mai suport sa vina in ea atunci cand doreste , de obicei in lipsa mea, doar ca sa-si mai ia cate ceva de imbracat , deocamdata. De asemen...
Reluare nume dupa divort - scris de Ancuta - 3 raspunsuri
Am divortat de curand (luna trecuta) si am optat pentru reluarea numelui de dinainte de casatorie. As dori sa stiu daca exista un termen legal pana la care sunt obligata sa-mi schimb toate documentele (buletin, pasaport, etc) sau pot face schimbarea cand consider de cuviinta (sunt multe formalitati si acum am alte prioritati...) Multumesc
Pastrare nume dupa divort - scris de Ancuta - 4 raspunsuri
La divort (Sep.04) am optat pentru revenirea la numele de dinainte de casatorie. Din motive obiective am amanat preschimbarea actelor si acum...as dori sa imi mentin totusi numele sotului (fostului sot). El este de acord, este dispus sa faca si o declaratie in acest sens. Ce trebuie sa fac pentru a-mi putea pastra numele? Va multumesc

Astfel toate trei sunt atribute sau mijloace juridice de individualizare a persoanei fizice, dar numele individualizeaza persoana fizica prin cuvantul sau cuvintele ce o identifica in societate; domiciliul se refera la identificarea in spatiu a unei persoane fizice; starea civila identifica persoana fizica prin calitatile personale avand aceasta semnificatie. In plus, numele, domiciliul si starea civila sunt drepturi personal nepatrimoniale si se gasesc intr-o relatie apropiata pentru ca apartin "aceleiasi” persoane.

 Totusi intre notiunile de nume si respectiv de domiciliu pe de o parte si notiunea de stare civila pe de alta parte exista si diferentieri sau conditionari.

 Astfel, felul filiatiei care poate fi:  din casatorie, din afara casatoriei, din parinti necunoscuti, are incidenta directa asupra stabilirii numelui de familie.

 Starea civila are incidenta si asupra domiciliului, acesta fiind usor observata in cazul domiciliului legal al minorului ca si in cazul domiciliului sotilor.

 Cu toate ca numele este trecut in actul de stare civila, el nu face parte din starea civila a persoanei fizice fiind distinct de aceasta. La fel nici domiciliul si resedinta nu sunt incluse in notiunea de stare civila.

 Dar pentru a nu desconspira prea mult cuprinsul acestei lucrari, inca de la intaiul ei cuvant, sa lasam paginile care urmeaza sa se ocupe de problema identificarii persoanelor fizice prin nume si domiciliu.

 

 Titlul I: Consideratii generale privind identificarea persoanei fizice

 

Capitolul 1: Notiunea si mijloacele identificarii persoanei fizice

 

1. Notiunea identificarii persoanei fizice

Definitie

            Prin identificarea persoanei fizice, se intelege individualizarea omului in raporturile juridice civile.

 

Natura juridica a identificarii persoanei fizice

Identificarea persoanei fizice ca institutie complexa este formata  din totalitatea normelor ce reglementeaza individualizarea omului in toate raporturile juridice la care participa.

            Din aceasta institutie apartine dreptului civil, numai o parte, si anume, cea formata din normele de drept civil care reglementeaza mijloacele de individualizare a omului in raporturile civile.

 

Necesitatea identificarii persoanei fizice

Dintre cele trei elemente constitutive ale raportului juridic civil: subiectele, continutul si obiectul raportului juridic, identificarea persoanei fizice vizeaza subiectele raportului juridic civil.

Identificarea omului este o necesitate generala pentru ca individualizarea lui se realizeaza in toate raporturile juridice la care participa, adica in toate ramurile de drept.

Identificarea omului este in acelasi timp si o necesitate permanenta, pentru ca de la nastere pana moarte, el participa diferite raporturi juridice civile.      

            Necesitatea este si de ordin general, obstesc in sensul ca si societatea este interesata ca fiecare component al ei sa poata fi identificat in raporturile juridice la care participa.

            Necesitatea este, in sfarsit, si personala sau individuala in sensul ca fiecare om este interesat direct a se individualiza in raporturile juridice la care participa.

 

2.Mijloace de identificare a persoanei fizice

Enumerarea principalelor mijloace de identificare

            Principalele atribute sau mijloace de identificare a persoanei fizice sunt: numele, domiciliu si starea civila.            

            Dintre acestea numele se refera la numele de familie, prenumele si pseudonim, acesta din urma deosebindu-se de porecla, iar domiciliu implica si resedinta.

 

Sediul materiei

            Principalele acte normative ce formeaza, de lege lata sediul materiei sunt:

- pentru nume:

- Decretul nr.31 din 1954 art.nr.12.

- Codul familiei art.27, 28, 40, 62, 64. 

- Ordonanta de urgenta a Guvernului, nr.25/1997 privind adoptia art.nr.21, 22

- Conventia privind drepturile copilului

- pentru domiciliu si resedinta : 

- Decretul nr.31/1954 art. 13, 14, 15

- Codul familiei art.42 , 43, 100, 103, etc.

- Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate.

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate art.8, 9, 10, 13, 14.

- Pactul international privind  drepturile  civile si politice ale omului

- Conventia privind drepturile copilului

- Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, articolul nr.8

                        - Protocolul nr.4 aditional la aceasta conventie, articolul nr.2

- pentru starea civila:

- Decretul nr.31/1954 articolele nr.22, 23, 24

- Codul familiei

- Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila

- Metodologia pentru aplicarea unitara a legii nr.119/1996 cuprivire la actele de stare civila, emisa de departamentul pentru Administratia Publica Locala si Ministerul de Interne                           

- Conventia privind drepturile copilului

 

Titlul II: Numele

 

Capitolul 1: Notiune si caractere juridice

 

1.Notiune

Definitie

 Legea nu defineste in mod expres numele, desi reglementeaza structura, stabilirea, modificarea si schimbarea acestuia .Insa in doctrina numele este definit ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate.

 Aceasta definitie nu e suficienta pentru ca nu reflecta calitatea esentiala a numelui, aceea de a fi un drept personal nepatrimonial.

 Tinand seama ca in articolul nr.12 alineat 1 din Decretul nr.31/1954 se arata ca orice persoana are "dreptul la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”, iar in articolul nr.7 punctul 1 din Conventia privind drepturile copilului se arata ca acesta "este inregistrat imediat dupa nasterea sa si are de la aceasta data un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi crescut de acestia” , poate fi definit numele ca acel atribut sau mijloc de identificare a persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat in familie si in societate, prin cuvinte stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.

 

Structura

 Structura legala a numelui este stabilita de articolul nr.12 alin.nr.2 din Decretul nr.31/1954: "Numele cuprinde numele de familie si prenumele”.

 

Terminologie

 Atat in doctrina cat si-n legislatie si-n jurisprudenta, termenul nume primeste doua acceptiuni:

- stricto sensu, prin acest termen se intelege numai numele de familie desemnat si prin expresia "nume patronimic”

- lato sensu, prin termenul nume, se desemneaza atat numele de familie cat si prenumele, acesta din urma desemnandu-se si prin expresia "nume de botez”.

 

In terminologia aratata, numele nu se confunda nici cu pseudonimul, nici cu porecla.

 

Continutul dreptului la nume

Urmatoarele prerogative alcatuiesc continutul numelui:

-          dreptul de a purta sau de a folosi numele

-          dreptul de a cere indreptarea greselilor de scriere a numelui in actele de stare civila sau de identitate

-          dreptul de a se opune la folosirea numelui de catre o alta persoana, fara indreptatire.

 

2.Caracterele juridice ale numelui

Natura numelui, de drept personal nepatrimonial, serveste la descinderea caracterelor juridice ale acestuia. Astfel,

caracterele numelui sunt:

-          opozabilitatea "ergo omnes”, care se refera la faptul ca numele ca drept personal nepatrimonial este si un drept absolut.

-          inalienabilitatea, in sensul ca numele nu poate fi donat, "vandut”, instrainat. Atunci cand sunt indeplinite conditiile legii, numele este transmis prin filiatie, casatorie, adoptie, dar titularul numelui nu este lipsit de acesta.

-          imprescriptibilitatea, in sensul ca dreptul la nume este imprescriptibil atat extinctiv deci oricat ar dura neexercitarea lui, acest drept la nume nu se stinge, cat si achizitiv, in sensul ca dreptul la nume nu poate fi dobandit decat in conditiile legii.

-          personalitatea, care reflecta stransa legatura dintre nume si persoana fizica care il poarta, acesta putand fi exercitat numai personal, de catre titular, nu prin reprezentare. Numai pentru minori se admite ca exceptie de la          acest principiu, reprezentarea in procedura schimbarii pe cale administrativa a numelui acestuia.

-          universalitatea consta in faptul ca toti oamenii au dreptul la nume. In acest sens articolul nr.12 alineat nr.1 din Decretul nr.31/1954 prevede: "orice persoana are dreptul la nume stabilit sau dobandit potrivit legii”, iar articolul nr.7 punctul nr.1 din Conventia privind drepturile copilului arata:   "copilul este inregistrat imediat dupa nasterea sa si are de la aceasta data dreptul la un nume”.

-          legalitatea, reflecta conditiile dobandirii, modificarii si schimbarii numelui stabilite numai prin lege asa cum mentioneaza articolul nr.12 din Decretul nr.31/1954.

-          unitatea, specifica numelui aceasta ilustreaza ca desi alcatuit din numele de familie si prenumele, totusi acestea impreuna individualizeaza aceeasi persoana fizica.

 

 

 Capitolul 2: Numele de familie

 

1. Stabilirea, dobandirea numelui de familie

Reglementare juridica

            Stabilirea numelui de familie este cuprinsa in urmatoarele izvoare:

-          un izvor de drept civil care este reprezentat de articolul nr. 2 aliniatul nr. 1 din Decretul nr.975/1968 cu privire la nume, in care se arata : "Numele de familie se dobandeste prin efectul  filiatiei in conditiile prevazute de Codul familiei”.

-          un izvor de dreptul familiei reprezentat de Codul familiei in al carui articol nr. 62 se arata: "Copilul din casatorie ia numele de familie comun parintilor . Daca nu are un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite, caz in care numele se va  stabili prin invoiala parintilor si se va declara la nasterea copilului, la serviciul de stare civila . In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara, ascultand pe parinti, va hotari daca copilul va purta  numele unuia dintre ei sau numele lor reunite .”

Articolul nr. 64 din Codul familiei arata : " Copilul din afara casatoriei dobandeste numele de  familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita .  In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si                  fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca  va da incuviintare copilului sa poarte numele  acestuia din urma . Pentru cazul copilului  recunoscut in  acelasi  timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile articolului nr. 62 aliniatul nr. 2”.

 

La fel de importante ca articolele enuntate din Codul familiei, este si articolul nr. 2 aliniatul ultim din Decretul nr. 975/1968 care arata : " Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, se stabileste prin decizie, de primaria comunei, orasului, municipiului sau a sectorului municipiului Bucuresti in raza caruia a fost gasit copilul”.

 

Ipoteze si solutii de stabilire sau dobandire a numelui de familie

 Din textele legale care reglementeaza juridic dobandirea sau stabilirea numelui de familie, se desprind urmatoarele ipoteze de stabilire a numelui :

 

I Stabilirea numelui de familie a copilului din casatorie

Pentru aceasta ipoteza deosebim:

Parintii au nume comun

 In aceasta situatie, copilul ramane cu numele dobandit la nastere, numele comun sotilor. Acest nume comun poate fi cel al sotului dinaintea casatoriei, cel al sotiei dinaintea casatoriei ori numele format din reunirea numelor avute de soti inaintea casatoriei asa cum prevede articolul nr.27 din Codul familiei.

 In practica in majoritatea cazurilor numele comun al sotilor este cel al barbatului inaintea incheierii casatoriei. Prin urmare, copilul va purta in acest caz, acelasi nume cu cel al sotului respectiv. De aceea s-a exprimat si parerea ca, in aceasta situatie, copilul ar urma sa dobandeasca numele propriu de familie al mamei, ca un copil din afara casatoriei.

 

Parintii nu au nume de familie comun

            In acest caz, copilul poate dobandi, dupa invoiala parintilor, fie numele sotului, fie numele mamei fie numele lor reunite.

            Acest nume astfel stabilit se declara la serviciul de stare civila, cu ocazia nasterii copilului.

            In cazul in care parintii nu se invoiesc cu privire la numele copilului, atunci va decide autoritatea administratiei publice locale de la locul inregistrarii, in interesul copilului, dupa prealabila ascultare a parintilor.

            Copilul nu va putea dobandi un nume de familie altul decat numele de familie al parintilor, deci in afara prevederilor legale, nu exista alte posibilitati de determinare a numelui de familie a copilului nici pentru parinti, nici pentru autoritatea tutelara.

 

II Stabilirea numelui de familie a copilului din afara casatorie

Pentru aceasta ipoteza deosebim mai multe situatii:

Copilul isi stabileste filiatia fata de un singur parinte potrivit articolului nr.64 alineat 1 din Codul familiei

 In acest caz, copilul dobandeste numele de familie al parintelui fata de care a fost stabilit mai intai filiatia.

 Nimic nu se opune ca filiatia sa fie stabilita intai fata de tata ca in cazul recunoasterii voluntare a copilului gasit.

 

Copilul isi stabileste filiatia in mod succesiv fata de ambii parinti conform articolului nr.64 aliniat nr.2 Codul familiei

 Pentru acest caz, copilul are numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit filiatia mai intai; dar legea mai dispune si ca instanta judecatoreasca poate incuviinta pe copil sa poarte numele de familie al celuilalt parinte.

 In legatura cu aplicarea acestei din urma dispozitii legale, se pot ivi mai multe probleme:

1. Copilul poate primi incuviintarea de a purta numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia, din partea instantei judecatoresti.

2. Instanta judecatoreasca nu este obligata sa incuviinteze copilului sa poarte numele de familie al parintelui fata de care acesta si-a stabilit ulterior filiatia, daca interesul copilului nu o cere. Interesul copilului este stabilit in numele legii si nu este neaparat in sensul cereri pe care o face el instantei.

3. Copilul poate cere incuviintare pe calea unei actiuni in justitie de a purta numele parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia.

Daca recunoasterea s-a facut voluntar prin declaratie la serviciul de stare civila prin inscris sau testament care nu intervin in fata instantei judecatoresti, copilul trebuie sa introduca o actiune pentru incuviintarea de a purta numele parintelui fata de care si-a stabilit filiatia.

Astfel, copilul poate introduce o actiune pentru stabilirea filiatiei fata de cel de-al doilea parinte care in practica, in majoritatea cazurilor este tatal, putand solicita si incuviintarea instantei judecatoresti de a purta numele acestui parinte, acest capat de cerere fiind accesoriu celui principal care priveste stabilirea filiatiei.

De asemeni copilul poate introduce dupa admiterea stabilirii filiatiei si daca nu a cerut cu ocazia actiunii de stabilire a filiatiei si capatul accesoriu mai sus mentionat pe calea unei actiuni separate de actiunea pentru stabilirea filiatiei, incuviintarea purtarii de catre copil al numelui celui de-al doilea parinte.

4. Instanta judecatoreasca poate incuviinta copilului sa poarte numele parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia, dar sa nu adauge la acest nume, acel nume care il avea anterior, pentru a forma un singur nume din reunirea acelor doua nume.

5. Desi incuviintarea copilului de a purta numele parintelui, se face la cerere, instanta judecatoreasca poate incuviinta si din oficiu aceasta, in cazul reclamantului din

actiunea pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei.

Daca filiatia fata de al doilea parinte s-a facut prin recunoastere, initiativa apartine numai copilului care poate introduce o actiune pentru a fi incuviintat sa poarte numele parintelui sau.

In practica judecatoreasca s-a stabilit ca un copil poate purta numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia, daca exista in acest sens o hotarare judecatoreasca.

Instanta judecatoreasca poate da aceasta incuviintare fara a fi necesara ascultarea autoritatii tutelare si nici acordul parintelui al carui nume ar urma sa-l poarte copilul.

Copilul din afara casatoriei care a primit incuviintarea in conditiile aratate, de a purta numele de familie al celui de-al doilea parinte nu poate cere dupa casatoria acestui parinte sa poarte numele de familie pe care acest parinte la luat prin casatorie.

 

Copilul isi stabileste filiatia in acelasi timp fata de ambii parinti conform articolului 64 alineat 3 Codul familiei

In acest caz se aplica prin asemanare articolul nr.62  alineat 2 din Codul familiei care se refera la numele de familie al copilului din casatorie ai carui parinti nu au nume de familie comun.

Prin urmare, parintii vor decide de comun acord daca acel copil va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Daca parintii nu se invoiesc va decide autoritatea tutelara de la domiciliul copilului, dupa ce va asculta pe parinti.

 

III Stabilirea numelui de familie al copilului gasit cu parinti necunoscuti

            Articolul numarul 24 din legea nr119/1996 facand referire la articolele 22 si 23 din aceeasi lege, care priveste copilul gasit si copilul abandonat, se pronunta in sensul ca numele de familie al unui asemenea copil se stabileste pe cale administrativa de catre primarul locului unde a fost gasit copilul, acesta avand si o totala libertate pentru a-i determina cuvantul care va constitui numele de familie al copilului.

 

2. Modificarea numelui de familie

Reglementare si delimitare

Modificarea numelui de familie este reglementata de dispozitiile articolului nr.12 aliniat nr.3 din Decretul nr.31/1954 care arata: ”Schimbarea in orice fel a numelui de familie sau a prenumelui nu este ingaduita decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege” si de articolul nr.2 aliniat nr.1din Decretul nr.975/1968 care pretinde in privinta numelui de familie, ca "se modifica drept urmare a schimbarii starii civile in conditiile stabilite de Codul familiei.

Prin urmare, schimbarile de stare civila care pot determina modificarea numelui de familie pot fi grupate astfel:

        - schimbari in filiatia persoanei fizice

        - schimbari generate de adoptie

        - schimbari determinate de institutia casatoriei

 

 I Schimbari in filiatia persoanei fizice

Ipoteza stabilirii filiatiei copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti

 Pentru cazul copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, filiatia si numele se schimba in consecinta deciziei prin care primarul, potrivit articolului nr.24 din legea nr.113/1996 ii da copilului gasit in aceasta situatie un nume.

 Totodata, daca acestui copil gasit, nascut din parinti necunoscuti i se stabileste ulterior filiatia fata de unul dintre parinti acesta devine copil din casatorie, caz in care se aplica dispozitiile articolului 62 din Codul familiei, sau copil din afara casatoriei, dupa caz situatie in care vor fi aplicabile dispozitiile articolului nr.64 din Codul familiei.

Prin urmare, in prima situatie aratata, copilul ia numele de familie comun al parintilor iar daca acesta nu exista, va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite, dupa invoiala parintilor, iar in lipsa acesteia, dupa decizia autoritatii tutelare.

In cea de-a doua situatie aratata, copilul ia numele de familie a unuia dintre parinti fata de care i s-a stabilit intai filiatia.

Daca filiatia se stabileste ulterior si fata de celalalt parinte, instanta va putea incuviinta copilului sa poarte numele acestuia din urma.

In situatia in care copilul este recunoscut in acelasi timp fata de ambii parinti, se vor aplica dispozitiile articolului nr.62 alineat nr.2, adica copilul va lua fie numele unuia dintre parinti fie numele lor reunite, dupa cum va fi invoiala parintilor sau, in lipsa acesteia, dupa decizia autoritatii tutelare.

 

Ipoteza stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei si fata de al doilea parinte

Articolul nr.64 alineat nr.2 din Codul familiei prevede: "In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma”.

Stabilirea filiatiei fata de celalalt parinte nu conduce in mod obligatoriu la modificarea numelui de familie intrucat aceasta modificare trebuie ceruta fie intr-un capat de cerere accesoriu celui principal de stabilire a filiatiei fata de celalalt parinte fie printr-o cerere separata de cea prin care se cerea stabilirea filiatiei fata de cel de-al doilea parinte, dupa ce stabilirea acestei filiatii fusese admisa in prealabil de catre instanta judecatoreasca.

Totodata instanta judecatoreasca trebuie sa dea incuviintarea copilului de a purta numele de familie al celuilalt parinte, in functie si de interesul copilului caz in

care poate exista situatia ca acest interes al copilului sa nu fie convergent cu incuviintarea pe care acesta o cere instantei si prin urmare solutia va fi respingerea cererii copilului de a purta numele celuilalt parinte, in consecinta, numele de familie al copilului nesuportand nici o modificare. In concluzie, se cere ca instanta sa dea o hotarare de incuviintare a modificarii numelui de familie.

In cazul in care copilul isi stabileste filiatia in acelasi timp fata de amandoi parintii se vor aplica dispozitiile articolului nr.62 alineat nr.2 din Codul familiei privitor la numele de familie al copilului din casatorie ai carui parinti nu au un nume de familie comun, astfel ca, in functie de decizia parintilor copilul va lua numele unuia dintre ei sau numele lor reunite, iar in cazul neinvoirii parintilor, dupa ascultarea lor va decide autoritatea tutelara de la domiciliul copilului.

 

Ipoteza tagaduirii paternitatii copilului din casatorie

Putem deosebi mai multe situatii:

1.Copilul s-a nascut in timpul casatoriei

a)        Daca sotii au nume comun, copilul ramane cu numele dobandit la nastere, numele comun sotilor care poate fi, potrivit articolului nr. 27 din Codul familiei, numele unuia dintre soti inainte de casatorie.

In aceasta situatie copilul ramane cu numele mamei, luat la nastere, conform articolului nr.64 din Codul familie, iar tagaduirea paternitatii nu produce efecte in privinta numelui copilului.

In majoritatea cazurilor, numele comun al sotilor este cel al barbatului inainte de incheierea casatoriei iar copilul va purta acelasi nume cu sotul respectiv. De aceea s-a exprimat si parerea ca, in acest caz, copilul ar urma sa dobandeasca numele de familie al mamei la fel ca in cazul copilului din afara casatoriei.

            b) Daca sotii nu au nume comun deosebim:    

- copilul a luat la nastere numele sotului, caz in care tagaduirea de paternitate va determina copilul sa ia numele pe care mama l-a avut la nasterea sa;

- copilul a primit la nastere numele mamei sale, dupa tagaduirea paternitatii, copilul din casatorie ramanand cu  acelasi nume;

- copilul a luat la nastere un nume format din reunirea numelor sotilor, caz in care dupa tagaduirea paternitatii el ramane in continuare cu acelasi nume, desi printr-o interpretare extinctiva a articolului nr.62 alineat 2 Codul familiei prevede ipoteza reunirii numelor parintilor copilului ca nume comun care se aplica acestui copil, si ipoteza articolului nr.64 alineat 1 care arata: ”Copilul din  afara casatoriei dobandeste numele de familie a aceluia  dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai  stabilita”, s-ar putea totusi considera ca acel copil va avea numele mamei sale din momentul nasterii lui.

2.Copilul a fost conceput in timpul casatoriei, dar s-a nascut dupa desfacerea sau desfiintarea casatoriei

 

a) In cazul desfacerii casatoriei mama copilului poate ramane cu numele dobandit din casatorie in conditiile articolului 40 Codul familiei sau va reveni la numele avut inainte de incheierea casatoriei. Dupa caz, pentru tagaduirea paternitatii, copilul va lua numele pe care-l are mama sa la momentul nasterii lui, nastere ulterioara desfacerii casatoriei. Prin urmare, copilul va lua fie numele mamei dobandit prin casatorie fie numele mamei avut inainte de incheierea casatoriei.

b) In cazul desfiintarii casatoriei, sotia neputand ramane cu numele dobandit prin casatorie, va reveni la numele avut inainte de incheierea casatorie atragand dupa sine, in cazul tagaduirii paternitatii, ca si copilul sa ia acelasi nume deoarece fiind nascut dupa desfiintarea casatoriei, iar mama lui fiind primul parinte fata de care a fost stabilita filiatia, vor fi aplicate dispozitiile articolului 64 alineat nr.1 din Codul familiei.

 

 3.Conflictul de paternitate

 In cazul unui copil din casatorie a carui paternitate se tagaduieste, reapare de drept cealalta paternitate, copilul fiind considerat tot din casatorie, adica din casatoria in care a fost conceput, caz in care numele copilului va fi stabilit in raport de prima casatorie.

 Cum de cele mai dese ori sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au nume diferite, copilul va lua numele conform articolului nr.62 alineat 2 din Codul familiei pentru ca este copil din casatorie. Deci el va putea lua, conform intelegerii parintilor fie numele unuia dintre ei avut inainte de incheierea casatoriei lor, fie numele lor, de dinaintea casatoriei, reunite, iar daca parintii nu se inteleg va decide autoritatea tutelara.

 In practica, deoarece de cele mai multe ori parintii nu se inteleg, copilul va lua numele pe care mama l-a avut in momentul nasterii lui.

 Daca sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au acelasi nume, caz datorat faptului ca sotia a ramas in urma incetarii sau desfacerii casatoriei cu numele sotului, copilul va lua numele comun al parintilor.

 Daca in cazul conflictului de paternitate, dupa ce s-a tagaduit paternitatea din cea de-a doua casatorie s-a facut acelasi lucru si cu prima casatorie, copilul devine din afara casatoriei luand numele conform acestei situatii adica numele mamei sale.

 Daca dupa tagaduirea paternitatii se stabileste paternitatea fata de alt barbat, se aplica articolul nr.64 alineat nr.2 din Codul familiei care arata ca "instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma”.   

 

Ipoteza contestarii sau anularii recunoasterii de filiatie

1. Admiterea actiunii in contestare a recunoasterii de paternitate poate avea ca efecte inlaturarea retroactiva a filiatiei stabilita prin acea recunoastere, ceea ce determina si modificari ale numelui copilului. Astfel se disting mai multe situatii:

-          copilul nu are stabilita filiatia fata de mama, caz foarte rar intalnit in practica, dar in care copilul revine la numele avut anterior celui dobandit ca urmare a recunoasterii de paternitate, adica la numele stabilit de autoritatea tutelara;

-          copilul are stabilita filiatia fata de mama, caz in care urmeaza a reveni la numele mamei.

Daca numele mamei este schimbat pe cale administrativa, copilul nu poate lua numele mamei schimbat, iar admiterea contestarii recunoasterii de paternitate inlatura posibilitatea pentru copil de a purta in continuare numele celui care-l recunoscuse, caz in care copilului i se poate incuviinta tot pe cale administrativa sa aiba acelasi nume cu mama lui.

Daca numele mamei se schimba ca urmare a schimbarii starii civile prin casatorie copilul nu poate lua numele actual al mamei daca acesta este numele sotului sau este format din numele lor reunite.

            Pentru situatia in care mama isi modifica numele ca urmare a schimbarii starii civile prin divort in sensul ca in urma divortului ar avea un nume diferit de cel purtat in timpul casatoriei acesta din urma fiind comun si copilului inainte de recunoastere, copilul nu mai poate lua numele actual al mamei adica numele de dupa divort.

            In toate aceste cazuri va reveni la numele de familie pe care l-a avut inainte de cel pe care l-a dobandit ca urmare a recunoasterii de paternitate.

            Copilul desi are stabilita filiatia numai fata de mama, poate avea, prin urmare, nume diferit de cel al mamei sale.

            In mod asemanator cu admiterea contestarii recunoasterii de paternitate si admiterea contestarii recunoasterii filiatie fata de mama inlatura cu efect retroactiv legatura de filiatie pe care o stabilise acea recunoastere avand consecinte privitoare si la numele copilului.

            Astfel, acesta va capata numele de familie avut anterior recunoasterii filiatiei fata de mama, adica numele stabilit de autoritatea tutelara daca nu si-a stabilit filiatia copilul fata de nici unul dintre parinti, sau numele de familie stabili prin recunoasterea paternitatii, daca aceasta  s-a realizat inainte de recunoasterea filiatiei fata de mama.

 

2. Nulitatea sau anularea recunoasterii de paternitate produc aceleasi efecte, care au loc atat pentru viitor cat si pentru trecut, pana la data recunoasterii.

            In consecinta, recunoasterea lovita de nulitate, fie ea absoluta sau relativa, se considera ca nici nu s-ar fi produs aceasta recunoastere si ca urmare copilul are aceeasi situatie juridica pe care a avut-o inainte de data recunoasterii.

            Aceste efecte se rasfrang si asupra numelui copilului in mod similar cu contestarea recunoasterii de paternitate.

            Aceeasi este situatia si pentru cazul nulitatii sau anularii recunoasterii de maternitate.

            Prin urmare, atat in cazul contestarii cat si in cel al anularii de filiatie atat fata de tata cat si fata de mama, copilul tagaduirea de paternitate va determina copilul sa ia se va afla intr-una din situatiile de stabilire a numelui de familie aplicandu-i-se regulile corespunzatoare respectiv pentru ipoteza copilului din casatorie, ipoteza copilului din afara casatoriei ori ipoteza copilului gasit, din parinti necunoscuti.

 

II Schimbari generate de adoptie privind numele de familie

            Pentru analizarea modificarilor numelui de familie generate de adoptie se pot distinge trei ipoteze:

            - incuviintarea adoptiei

            - desfacerea adoptiei

            - anularea adoptiei

 

Ipoteza incuviintarii adoptiei

            Noua reglementare a adoptiei o constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25 din 1997, care renunta la adoptia cu efecte restranse prezenta in vechea reglementare, referindu-se la un singur fel de adoptie, adoptia cu efecte depline adica adoptia cu efectele unei filiatii firesti.

            Adoptatul dobandeste prin adoptie numele de familie al adoptatorului.

            In cazul adoptiei facuta de doi soti cu nume comun, adoptatul dobandeste acest nume.

            Aceeasi este solutia pentru cazul in care un sot adopta copilul celuilalt sot, ambii soti avand nume comun.

Daca sotii nu au nume de familie comun, adoptatorii se vor invoi cu privire la numele pe care adoptatul sa il poarte, numele unuia dintre adoptatori sau numele lor reunite.

            Acest nume trebuie declarat la incuviintarea adoptiei prevede articolul nr.21 alineat nr.1 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.25/1997.

            Daca adoptatorii nu cad la invoiala cu privire la numele adoptatului, va decide instanta conform articolului nr.62 alineat nr.2 din Codul familiei, aplicat prin analogie.

            In toate cazurile, hotararea de incuviintare a adoptiei trebuie sa arate numele de familie pe care urmeaza sa-l poarte adoptatul.

            Daca sotii adoptatori isi schimba numele de familie, adoptatul minor dobandeste si el numele de familie schimbat al adoptatorilor, daca sotii sau inteles in acest sens si s-a facut cerere de schimbare a numelui minorului.

            Daca parintii adoptatori nu se inteleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va decide autoritatea tutelara.

            Aceeasi este situatia si in cazul in care unul dintre sotii adoptatori isi schimba numele de familie.

            Pentru situatia sotului care are nume comun cu celalalt sot, dar este adoptat in timpul casatoriei, acesta va ramane in continuare cu numele comun, fara sa dobandeasca numele adoptatorului.

            Numai cand celalalt sot consimte, sotul adoptat

poate dobandi numele de familie al adoptatorului.

            Daca sotul adoptat ramane cu numele comun, iar casatoria se desface prin divort, acel sot nu va lua numele pe care l-a avut inainte de casatorie in sensul articolului  nr.40 alineat nr.3 din Codul familiei, ci va lua numele adoptatorului, deoarece trebuie sa dispara toate numele rudeniei firesti.

 

Ipoteza desfacerii adoptiei    

 Actuala reglementare, adica Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/1997, nu mai prevede expres efectele desfacerii adoptiei. Doar articolul nr.22 alineat nr.3 al ordonantei arata: " instanta se va pronunta cu privire la numele copilului dupa desfacerea adoptiei”.

 Pentru aceasta ipoteza ramane valabila vechea reglementare astfel ca efectele desfacerii adoptiei se produc numai pentru viitor, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a pronuntat desfacerea adoptiei.

 Privind numele, adoptatul va pierde numele de familie dobandit prin adoptie, redobandind totodata numele avut inainte de incuviintarea adoptiei.

 Exista si posibilitatea pastrarii numelui ce fusese dobandit prin adoptie numai pentru motive temeinice cand instanta judecatoreasca va putea acorda adoptatului incuviintarea pastrarii acestuia.

 

Ipoteza anularii adoptiei

 Articolul nr.22 alineat nr.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/1997 prevede: "Adoptia este supusa, potrivit legii anularii si desfacerii”.

 De lege lata, in lipsa unui text expres pentru aceasta ipoteza este aplicata vechea reglementare.

 Indiferent ca nulitatea este absoluta sau relativa, efectele se produc atat pentru viitor, cat si pentru trecut.

 Privind numele, doctrina si jurisprudenta in lipsa unor dispozitii legale, admit ca adoptatorul redobandeste numele avut inainte de adoptie, fara posibilitatea pastrarii numelui dobandit prin adoptie.

 

III Schimbarea numelui de familie determinat de casatorie

Ipoteza incheierii casatoriei

 Cu ocazia incheierii casatoriei sotii trebuie sa declare delegatului de stare civila numele convenit, pana la incheierea casatoriei.

 Daca n-au declarat pana la acest moment numele pe care urmeaza sa-l poarte in timpul casatoriei se considera ca au inteles sa-si pastreze fiecare numele de familie.

 In timpul casatoriei, sotii sunt datori sa poarte numele declarat cu ocazia incheierii acesteia atata timp cat nu l-au schimbat in conditiile legii.

 Potrivit articolului nr.8 din Decretul nr.975/1968 referitor la schimbarea numelui si prenumelui, modificarea numelui unei persoane casatorite, nu implica si schimbarea numelui celuilalt sot.

 In cazul in care sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei numele comun pe care l-au declarat delegatului de stare civila, fiecare dintre ei nu va putea cere schimbarea acestuia pe cale administrativa decat cu consimtamantul celuilalt sot, in conformitate cu articolul nr.28 Codul familiei.

            Cu privire la numele pe care sotii l-au ales sa-l poarte in timpul casatoriei, exista trei posibilitati:

- ca fiecare dintre soti sa-si pastreze numele avut inainte de casatorie;

- sa poarte amandoi, dupa incheierea casatoriei ca nume comun, numele unuia dintre ei;

           - sa poarte amandoi dupa incheierea casatoriei, ca nume comun numele sotilor reunite;

            Numele comun nu se poate schimba pe calea unei actiuni in rectificare a actului de casatorie daca nu sunt indeplinite conditiile legii.

 Sotul supravietuitor care ramane cu numele comun din timpul casatoriei, nume care a fost al celuilalt sot se bucura de cele trei posibilitati, mentionate mai sus, cu privire la numele stabilit, in caz de recasatorie.

 Astfel, el poate conveni cu celalalt sot sa aiba nume comun pe acela cu care a ramas dupa incetarea prin deces a primei casatorii, sau un nume comun format din unirea numelor de familie avute de soti inainte de casatorie, sau sa aiba ca nume comun, pe cel al sotului din casatoria subsecventa.

 In cazul in care in casatoria incetata prin deces, sotul supravietuitor a dobandit ca nume comun unirea numelor de familie avute inainte de aceasta casatorie a celor doi soti, iar sotul supravietuitor se recasatoreste, in noua casatorie numele comun poate fi: numele sotului din casatoria subsecventa; numele sotului supravietuitor dobandit in casatoria anterioara format din reunirea numelor de familie a sotului supravietuitor cu cea a sotului decedat; numele reunite sotului din casatoria subsecventa cu cel al sotului supravietuitor, care, la randu-i este compus din numele pe care sotul supravietuitor l-a avut inainte de prima casatorie, la care se adauga si numele celuilalt sot din prima casatorie.        

            Pentru aceleasi motive sotul divortat care a ramas cu numele comun dobandit la incheierea casatoriei desfacute, se poate invoi in cazul recasatoririi, sa poarte acest nume cu noul sot sau sa aiba ca nume comun cu acesta, numele lor reunite.

            Aceste posibilitati in privinta numelui sotilor nu sunt permise. Nu este permis spre exemplu, ca unul dintre viitorii soti sa-si pastreze numele iar celalalt sa adauge la numele sau si numele celuilalt sot, ori ca amandoi soti sau numai unul dintre ei sa-si adauge un nume pe care nici unul dintre acestia nu l-a avut inaintea incheierii casatoriei.

            Intelegerea sotilor cu privire la numele pe care-l vor purta in casatorie este irevocabila.

 

Ipoteza divortului

 Potrivit articolului nr.40 alineat nr.3 din Codul familiei, fiecare dintre fostii soti in caz de divort redobandesc numele avut inainte de incheierea casatoriei.

 In situatia in care, inainte de a se incheia casatoria care a fost desfacuta prin divort, un sot a purtat numele de familie al sotului decedat dintr-o casatorie anterioara sau numele fostului sot dintr-o casatorie anterioara incetata prin divort, el va lua acel nume si nu pe cel de dinaintea primei casatorii.

 Potrivit cu articolul nr.40 alineatele nr.1 si nr.2 din Codul familiei sotii se pot invoi ca acela dintre ei care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa pastreze acest nume si dupa desfacerea casatoriei cu conditia ca instanta sa ia act de aceasta invoiala cu ocazia hotararii de divort si nu ulterior.

 Aceste limite nu pot fi depasite prin intelegerea sotilor. Astfel este nula intelegerea prin care, dupa ce casatoria a fost desfacuta, sotul care a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot poarta dupa desfacerea casatoriei, atat numele celuilalt sot cat si numele lui de dinaintea casatoriei.

 Daca sotii nu se inteleg in aceasta privinta, instanta, pentru motive temeinice poate sa incuviinteze sotului respectiv, sa-si mentina numele luat la incheierea casatoriei.

            Daca nu a intervenit o invoiala sau instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele pe care il avea inainte de casatorie.

            Modificarea numelui prin divort survine in situatiile cand:

- la incheierea casatoriei, sotii se invoiesc sa poarte la numele comun, numele lor reunite;

- pentru sotul care a luat ca nume de familie numele celuilalt sot;

            Pentru situatiile in care sotii si-au pastrat numele lor dinaintea casatoriei sau cand numai un sot a luat numele de familie al celuilalt, nu se pune nici o problema a modificarii numelui de familie prin divort deoarece, prin incheierea casatoriei, acestia nu au suferit vre-o modificare a numelui de familie.

 

Ipoteza incetarii casatoriei prin moartea unuia dintre soti

            Casatoria inceteaza in urmatoarele situatii:

            - prin moartea unuia dintre soti;

- prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti;

- prin recasatorirea sotului celui care fusese declarat mort;

  In cazul mortii unuia dintre soti, casatoria care inceteaza nu este reglementata expres de textele legale in privinta numelui sotului supravietuitor, dar in doctrina si jurisprudenta a existat o controversa pe aceasta tema, controversa care s-a finalizat cu parerea dominanta ca moartea nu produce nici un efect asupra numelui de familie al sotului supravietuitor daca acesta luase la casatorie, numele de familie al sotului decedat.

 Astfel, sotul supravietuitor va purta in continuare numele de familie al sotului decedat putand chiar, in cazul recasatoririi, sa-l dea ca nume de familie in casatoria subsecventa.

 Aceleasi efecte privind numele se produc si in cazul declararii judecatoresti a mortii unuia dintre soti cu mentiunea ca data de la care incep sa curga aceste efecte este data mortii stabilita prin hotarare judecatoreasca declarativa de moarte dupa cum prevede si articolul nr.18 din Decretul 31/1954.

 

Ipoteza nulitatii casatoriei

            Cauzele de nulitate absoluta sunt:

- casatoria a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale privind varsta matrimoniala dupa cum arata articolul nr.4 si nr.19 din Codul familiei;

-  casatoria este incheiata de o persoana care este deja casatorita dupa cum prevad articolele nr.5 si nr.13 din Codul familiei;

- casatoria este incheiata intre persoane care sunt rude de grad prohibit de lege conform articolelor nr.6 si nr.19 din Codul familiei;

- casatoria este incheiata de cel care adopta sau rudele lui pe de o parte si cel adoptat ori rudele acestuia pe de alta parte, fiind aplicabile dispozitiile articolului nr.13 din Codul  familiei si dispozitiile articolului nr.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/1997;

- casatoria este incheiata de alienatul sau debilul mintal asa cum prevad articolele nr.9 si nr.19 din Codul familiei;

-  casatoria este incheiata fara respectarea prevederilor articolului nr.16 si nr.19 din Codul familiei;

            -  incompetenta delegatului de stare civila;

            -  casatoria fictiva;

            -  casatoria intre persoane de acelasi sex;

 

Cauzele de nulitate relativa sunt:

            - viciile de consimtamant;

            - eroarea asupra identitatii fizice a celuilalt sot;

            - doliul;

            - violenta;

            Nulitatea casatoriei produce efecte asupra numelui de familie in sensul ca sotii isi dobandesc numele avute inainte de incheierea casatorie.

            Sotul care a luat prin casatorie numele celuilalt sot,  nu-l poate mentine dupa desfiintarea casatoriei, deoarece nu exista o dispozitie legala care sa permita aceasta, iar cand legea a vrut ca anumite prevederi din materia divortului sa se aplice, prin asemanare si in cazul nulitatii casatoriei, a spus-o expres.

            In cazul casatoriei putative care chiar daca este nula sau anulata produce totusi unele efecte pentru sotul de buna credinta, pentru nume, chiar daca ambii soti sunt de buna credinta sau numai unul dintre ei este de buna credinta, efectul este acelasi.

            In concluzie, sotul care a luat prin casatorie numele celuilalt sot nu-l poate mentine dupa declararea nulitatii casatoriei chiar daca este de buna credinta sau amandoi sunt de buna credinta.

 

3. Schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie

Reglementare

 Atat procedura cat si conditiile schimbarii numelui de familie pe cale administrativa sunt stabilite prin Decretul nr.975 din anul 1968 cu privire la nume.

 

Definitie

 Schimbarea numelui de familie pe cale administrativa desemneaza inlocuirea numelui de familie cu un alt nume de familie, la cerere, prin decizie administrativa.

 Articolul nr.2 din Decretul nr.975 din anul 1968 prevede: "Numele poate fi schimbat pe cale administrativa” ceea ce ilustreaza ca dreptul de a cere schimbarea numelui pe cale administrativa este recunoscut persoanelor fizice prin dispozitie legala.

 

Procedura

 Atat pentru nume cat si pentru prenume este o singura procedura de schimbare pe cale administrativa.

 Procedura se declanseaza cu cererea facuta de cetatenii romani si apatrizi.

  In timp ce majorul intocmeste singur si personal cererea, pentru minorul sub paisprezece ani cererea este intocmita de parinti sau tutore, iar in cazul la care tutorele este cel ce intocmeste cererea, este necesara pentru aceasta actiune, aprobarea autoritatii tutelare.

 Pentru minorul care a implinit varsta de paisprezece ani, cererea va fi semnata si de el.

 Pentru interzisul judecatoresc, cererea este facuta de tutore cu incuviintarea autoritatii tutelare.

 Schimbarea numelui de familie al minorului, poate fi ceruta odata cu schimbarea numelui de familie al parintilor sau separat de acestia pentru motive temeinice.

Daca sotii s-au invoit ca pe timpul casatoriei sa poarte un nume de familie comun, in cazul schimbarii acestui nume e necesar consimtamantul celuilalt sot.

 Daca sotii nu au un nume comun sau au, dar numai unul dintre ei doreste sa-l schimbe pe cale administrativa, schimbarea numelui de familie al unuia dintre soti, nu implica schimbarea numelui de familie al celuilalt sot.

 Aceasta schimbare a numelui de familie se inscrie pe marginea actului de nastere sau casatorie, dupa caz, printr-o mentiune.

 Cererea motivata se depune la primaria domiciliului fiind insotita de acte precum:

- copii certificate sau legalizate ale certificatului de stare civila;

- inscrisul care contine consimtamantul celuilalt sot cand acesta se cere;

            - copia de pe decizia de aprobare a autoritatii tutelare cand se cere;

            - orice alt act considerat util;

 Cererea de schimbare a numelui se publica in extras cu grija pe cheltuiala solicitantului in Monitorul Oficial al Romaniei partea a III-a cu exceptia numelor formate din expresii indecente, ridicole sau transformate prin traducere sau in alt mod.

 In termen de 30 de zile de la publicare, persoanele interesate in scris si motivat pot face opozitie care se depune la aceeasi primarie.

 Primaria, prin organele politiei inainteaza Inspectorului General al Politiei, cererea actele insotitoare si eventualele opozitii.

Inspectoratul General al Politiei care este competent sa solutioneze cererea, verifica daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege, apreciaza temeinicia cererii si opozitiile si da o decizie motivata de administrare sau de respingere a cererii in termen de 60 de zile de la primire dosarului.

 Daca decizia e de admitere a cererii de schimbare a numelui de familie, copia deciziei se transmite primariei la care a fost inregistrata cererea.

 Primariei ii revine obligatia sa instiinteze pe solicitant si sa elibereze o copie dupa plata taxei de timbru.

 Decizia de admitere a schimbarii numelui pe cale administrativa se trece intr-o mentiune pe marginea actului de nastere, prevede articolul nr.15 Decretul 975/1968.

 Efectele schimbarii numelui consta in aceea ca solicitantul va purta numele prevazut in decizia de la data inscrierii pe marginea actului de nastere, a schimbarii numelui pe cale administrativa, intr-o mentiune.

 Dovada schimbarii numelui se va face cu decizia de admitere a cererii sau cu certificatul eliberat pe baza acestei decizii conform articolului nr.16 din Decretul 975/1968.

 Daca decizia este de respingere a schimbarii pe cale administrativa a numelui de familie, acesta se comunica solicitantului care in termen de 30 de zile poate cere la Ministerul de Interne contestarea deciziei.

 De asemenea, el poate face o noua cerere de schimbare a numelui numai daca au intervenit motive noi sau au incetat cauzele care au justificat o opozitie.

 

4. Retranscrierea numelui de familie

Reglementare si definirea

 Reglementata de dispozitiile articolului nr.19 din Decretul nr.975/1968, retranscrierea numelui de familie se deosebeste de schimbarea numelui pe cale administrativa, retranscrierea fiind operatie care se refera la persoanele pentru care numele de familie a fost inregistrat in actele de stare civila, dar precizandu-se tradus in alta limba decat cea materna sau cu ortografia altei limbi.

 Persoanele aflate intr-o astfel de situatie, pot cere inscrierea numelui de familie retradus sau cu ortografia limbii materne, solicitand o mentiune pe aceste acte atat la rubricile privind titularii cat si la cele referitoare la parintii lor.

 

Procedura

 Cererea de retranscriere, intocmite de persoanele in cauza se depune la primarie unde se pastreaza registrele de stare civila privind aceste persoane.

 In baza aprobarii cererii de catre primar, se efectueaza mentiunea pe marginea actelor de stare civila respective.

 Efectele aprobarii se pot extinde si asupra copiilor minori si asupra celuilalt sot daca gasindu-se in aceasta situatie, nu au numele de familie comun, dar numai cu consimtamantul celuilalt sot.

 Inscrierea  retranscrierii se comunica organului local de politie in raza caruia are domiciliul solicitantul.

Daca cererea de transcriere a numelui de familie este respinsa de primar, solicitantul poate face plangere la judecatoria locului de domiciliu in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de respingere.

 In baza articolului nr.19 din Decretul nr.975/1968, jurisprudenta s-a pronuntat in sensul ca din punct de vedere teritorial, instanta competenta sa solutioneze cauza este cea a locului de domiciliu a petitionarului.

            Totusi dispozitia articolului nr.19, nu are caracter absolut, ci constituie o dispozitie legala de favoare in sprijinul titularului dreptului la care acesta poate renunta conform principiului disponibilitatii.

            Daca cererea de retranscriere a fost admisa, se recunoaste dreptul celor interesati de a face contestatie la judecatorie in termen de un an de zile de la admitere cererii.

 

Capitolul 3: Prenumele

1. Notiune, rol si caractere

Notiune

            Considerat "lato sensu”, parte a numelui, prenumele individualizeaza persoana fizica in cadrul familiei si distinge o persoana fata de altele cu acelasi nume, dar din familii diferite.

 

Continut

            Dreptul subiectiv pe care persoana fizica il are asupra prenumelui are acelasi continut cu dreptul subiectiv pe care persoana fizica il are asupra numelui de familie, constand, prin urmare, in urmatoarele prerogative:

            - dreptul de a purta si folosi prenumele;

            - dreptul de a cere indreptarea greselilor de scriere a  prenumelui in orice acte;

            - dreptul de a se opune la folosirea fara drept a acelui prenume de catre alta persoana.

 

Rol

 Prenumele individualizeaza persoana in familie si societate si impreuna cu numele de familie al persoanei alcatuieste o unitate.

 

Caractere

            Caracterele juridice ale prenumelui sunt identice cu cele ale numelui de familie. Acestea sunt:

- opozabilitatea "erga omnes” reflectand caracterul absolut al prenumelui, ca drept personal nepatrimonial;

- inalienabilitatea in sensul ca prenumele nu poate fi    "vandut”, "donat”, ”instainat”;

- imprescriptibilitatea in sensul ca dreptul la prenume este imprescriptibil atat extinctiv cat si achizitiv;

- personalitatea care ilustreaza ca titularul dreptului la prenume poate exercita acest drept numai personal nu si prin reprezentare;

- universalitatea care reflecta faptul ca toti oamenii au dreptul la un prenume.

 

 2. Stabilire, schimbare si retranscriere

Stabilirea prenumelui

 Decretul 975/1968 in articolul nr.2 alineat nr.2 prevede: Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere facuta de cel care declara nasterea”.

 Pentru copilul gasit din parinti necunoscuti, stabilirea prenumelui se realizeaza in conditiile cerute pentru stabilirea numelui de familie.

 Astfel, prenumele unui asemenea copil, se stabileste pe cale administrativa de catre primarul locului

unde a fost gasit copilul, care are totala libertate in determinarea cuvantului sau cuvintelor care vor fi prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti asa cum arata si articolul nr.24 din legea nr.113/1996 privind actele de stare civila pentru cazul copilului gasit sau abandonat al carui prenume nu se cunoaste.

 De "lege lata”, nu este stabilit un criteriu de determinare a prenumelui, toata libertatea in aceasta privinta avand-o parintii.

 De asemenea, legea nu limiteaza numarul cuvintelor ce pot intra in alcatuirea prenumelui, dar, de "lege ferenda”, ar trebui limitat acest numar de cuvinte la doua atat datorita functiei social-politice ale prenumelui cat si datorita dificultatilor practice pentru cazul unui nume prea lung.

 

Schimbarea prenumelui pe cale administrativa

 Desi prenumele nu este supus modificarilor pe care le suporta numele ca urmare a schimbarilor survenite in starea civila, el poate fi schimbat pe cale administrativa.

 Cetatenii romani pot obtine pentru motive temeinice, "schimbarea numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea” arata articolul nr.4 din Decretul nr.975/1968.

 Conditiile si regimul juridic al schimbarii prenumelui pe cale administrativa sunt identice cu acelea privind schimbarea numelui pe cale administrativa, cu deosebirea ca "schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricand” potrivit articolului nr.7 din Decretul nr.975/1968.

 Prin urmare, procedura administrativa de schimbare a prenumelui se declanseaza prin intocmirea cererii de schimbare a prenumelui care motivata fiind, se depune la primaria domiciliului insotita de orice acte considerate utile.

 Aceasta cere se va publica pe cheltuiala solicitantului in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a cu exceptia prenumelui format din expresii indecente sau ridicole.

 In termeni de 30 de zile de la publicare, persoanele interesate pot face opozitii motivate in scris care se depun la aceeasi primarie, apoi aceste opozitii impreuna cu cererea de schimbare a prenumelui si actele insotitoare sunt inaintate de catre primarie, prin organele de politie, Inspectoratului general al politiei.

 Acesta verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si apreciaza atat temeinicia cererii de schimbare a prenumelui, cat si opozitiile pentru a da o decizie motivata de admitere sau respingere a cererii in 60 de zile de la primirea dosarului.

 Decizia de admitere a cererii de schimbare a prenumelui se transmite in copie primariei la care s-a inregistrat cererea, iar aceasta are obligatia sa instiinteze imediat pe solicitant si sa ii elibereze o copie dupa plata taxei de timbru.

 Efectele schimbarii prenumelui se produc la data inscrierii prin mentiune pe marginea actului de nastere a deciziei, iar acest efect consta in faptul ca solicitantul va purta prenumele prevazut in decizie.

 In cazul unei decizii de respingere a solicitarii schimbarii pe cale administrativa a prenumelui, acesta se comunica solicitantului care o poate contesta la Ministerul de Interne in 30 de zile

 Se poate face o noua cere de schimbare a prenumelui numai daca au aparut motive noi sau au incetat cauzele care au determinat o opozitie.

 

Retranscrierea

 Retranscrierea prenumelui se realizeaza in conditii identice cu retranscrierea numelui de familie reglementata de articolul nr.19 din Decretul nr.975/1968.

 Prin urmare, procedura de retranscriere se declanseaza cu cererea de retranscriere care se depune la primaria care are in pastrare registrele de stare civila.

 In baza aprobarii cererii efectuata de primar, se trece mentiunea pe marginea actelor de stare civila in cauza.

 Inscrierea retranscrierii se comunica organului local de politie in raza caruia solicitantul isi are domiciliul.

 Daca cererea de retranscriere a prenumelui a fost respinsa, solicitantul poate face plangere la judecatoria de la domiciliul sau in 30 de zile de la comunicarea deciziei de respingere.

 In caz de admitere a cererii de retranscriere a prenumelui, se recunoaste dreptul persoanelor interesate de a face contestatie la judecatorie in termen de un an de zile de la admiterea cererii de retranscriere a prenumelui.

 Capitolul 4: Pseudonimul si porecla

 

1. Pseudonimul

Notiune

 Ca si numele, pseudonimul este definit ca fiind cuvantul sau grupul de cuvinte care individualizeaza persoana fizica in societate, de regula, intr-un anumit domeniu de activitate in special.

  Pseudonimul formeaza obiectul dreptului subiectiv la pseudonim.

 

Reglementare juridica

 Dreptul la pseudonim este consacrat de articolul nr.54 din decretul nr.31/1954 alaturi de alte drepturi personale nepatrimoniale ca dreptul la nume.

            "Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica” arata articolul nr.4 alineat nr.1 din legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, iar alineatul nr.2 al aceluiasi articol arata ca atunci "cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima sau un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica care o face publica numai cu consimtamantul autorului atata timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea”.

 Articolul nr.10 litera c) din aceeasi lege prevede ca autorul unei opere are "dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica”, importanta acestei prevederi reiesind din insuficienta asupra duratei drepturilor patrimoniale exercitate asupra operelor, care potrivit articolului nr.26 alineat nr.1 din legea nr.8/1996 pentru operele "aduse la cunostinta publica sub pseudonim sau fara indicarea autorului”, durata drepturilor patrimoniale asupra acestor opere este de 70 de ani.

 De asemeni "pe toate exemplarele trebuie sa figureze numele sau pseudonimul autorului” arata alineatul nr.3 al articolului nr.83 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, din anul 1996 iar articolul nr.96 litera b) mentioneaza referitor la artist, interpret sau executant ca ar avea intre drepturile morale "dreptul de a pretinde ca numele si pseudonimul sau sa fie indicat sau comunicat la fiecare spectacol si la fiecare utilizare a inregistrarii acestuia”.

 Ca obiect al dreptului subiectiv corespunzator pseudonimul se bucura prin urmare, de protectie legala ca orice drept personal nepatrimonial.

 Caracteristica dominanta a pseudonimului este autodesemnarea.

 Pseudonimul se deosebeste de nume prin aceea ca nu e supus regulilor care actioneaza pentru nume in ceea ce priveste stabilirea, modificarea, schimbarea pe cale administrativa sau retranscrierea acestuia.

 

Porecla

  In limbajul uzual porecla este considerata un supranume "dat unei persoane, de regula, in bataie de joc”, "ales” in legatura cu o trasatura aparte fie privind exteriorul, fie privind profesia unei persoane.

 Porecla nu se confunda cu pseudonimul deoarece nu e protejata juridic pentru ca nu formeaza obiectul unui drept subiectiv.

 

Titlul III

 

Domiciliul

 

Capitolul 1: Notiune, caractere, importanta, feluri

1. Notiunea domiciliului

Reglementare juridica

            Reglementarea juridica a domiciliului se gaseste in mai multe izvoare de drept, dupa cum urmeaza:

            - din Decretul nr.31/1954 intereseaza articolele nr.13,14,15;

            - din Codul familiei, domiciliul este reglementat in articolele nr.11,100,102,122 din Codul familiei;

            - domiciliul este reglementat si de legea nr.105 din 1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, precum si de hotararile de aplicare a legii nr.105/1996, hotarari ale Guvernului numerotate cu 111 respectiv 112, publicate in Monitorul Oficial nr.71 din 21 aprilie 1997;

            - se retine ca izvor de drept pentru domiciliu si Ordonanta de urgenta a Guvernului, nr.126 din 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate din care intereseaza in mod special articolele nr.10 aliniat nr.2, 13 aliniat nr.2, 14 aliniat nr.1.

 

Definitie

In articolul nr.13 din Decretul nr.31/1954 se defineste domiciliul astfel: "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”.

In acest sens si Legea 105/1996 in articolul nr.25 aliniat nr.1 prevede: "Domiciliul persoanelor fizice prevazut in articolul nr.24 este la adresa din localitatea unde acestea isi au locuinta statornica”.

Doctrina a definit mai multe definitii domiciliului.

Exista trei feluri de domicilii: de drept comun, legal si conventional.

Domiciliul, la modul general, este definit ca atributul sau mijlocul de identificare a unei persoane fizice care o individualizeaza in spatiu prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica.

 Terminologie

Termenul domiciliu provine din expresia latina domum colere care desemneaza casa in care cineva locuieste.

Pentru a se deosebi intre locuinta statornica si cea temporara se folosesc pentru fiecare cate o notiune juridica, cea de domiciliu pentru locuinta statornica si respectiv, cea de resedinta pentru locuinta temporara.

Formula domiciliu stabil este pleonastica, intrucat domiciliul definit ca locuinta statornica, implica acest caracter de stabilitate pe care il si include in notiunea sa.

 

Caractere juridice

Fiind un drept personal nepatrimonial, dreptul la domiciliare caracteristicile juridice generale unui astfel de drept, caracteristici analizate si la capitolul "Nume” si la capitolul "Prenume” al acestei lucrari.

Revenind la aceste caractere, ele sunt:

- opozabilitatea erga omnes, astfel ca in virtutea acestui caracter, ca drept personal nepatrimonial dreptul la domiciliu este si un drept absolut;

- inalienabilitatea, in sensul ca dreptul la domiciliu nu poate fi instrainat; imprescriptibilitatea care arata ca oricat ar dura neexercitarea dreptului la domiciliu acest drept nu se stinge, iar dreptul la domiciliu se dobandeste doar potrivit legii;

- personalitatea in sensul ca dreptul la domiciliu nu se exercita prin reprezentare ci numai  personal;

           - universalitatea, potrivit cu care toti oameni au dreptul la domiciliu.

Domiciliul se particularizeaza insa nu numai prin caracterele generale intalnite de altfel si pentru nume si pentru prenume, cat mai ales prin caracterele juridice specifice care al diferentiaza de dreptul la nume si de dreptul la prenume, spre exemplu.

Aceste caractere juridice specifice sunt:

- stabilitatea care caracterizeaza numai domiciliul de drept comun si pe cel legal, nu si pe cel conventional. Acest caracter este consacrat de articolele nr.13 si 14 din Decretul nr.31din 1954 precum si de articolul nr.25 alineat nr.1 din legea nr.105/1996. Astfel locuinta "statornica sau principala” care constituie domiciliul persoanei fizice consacrate in Decretul nr.31/1954 este aceeasi cu "adresa din  localitatea unde persoana isi are locuinta statornica”, in viziunea articolului nr.25 alineat nr.1 din legea nr.105 din  1996.

Totusi stabilitatea domiciliului nu implica imposibilitatea schimbarii lui in mod legal.

Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una dintre acestea are valoarea juridica a domiciliului numindu-se "principala” in aceasta constand caracterul de unicitate al domiciliului.

- unicitatea domiciliului este caracterul acestuia de a apartine la un moment dat, unei persoane fizice implicand in acelasi timp si o nuanta personala ca aceasta persoana fizica are un singur domiciliu care poate fi de drept, comun sau legal. Unicitatea domiciliului nu exclude insa coexistenta domiciliului de drept comun cu cel  conventional si nici schimbarea de domiciliu pentru ca, in timp o persoana fizica poate avea mai multe domicilii succesive.

- obligativitatea domiciliului decurge din functia socio-juridica a acestuia de a fi un mijloc sau atribut de individualizare in spatiu a unei persoane care intereseaza si societatea. Exceptiile oferite de nomazi si vagabonzi nu infirma, ci confirma aceasta regula a obligativitatii domiciliului.

 

Importanta domiciliului in dreptul civil

Domiciliul prezinta importanta pentru dreptul civil in urmatoarele domenii:

 

1. Domeniul capacitatii civile

            De exemplu, potrivit articolului nr.3 aliniat nr.2 din Legea nr.16/1994, a arendarii: "Arendasul persoana fizica, trebuie sa fie cetatean roman cu domiciliul in Romania”.

            De altfel, potrivit articolului nr.47 din Legea nr.18/1991 – privind fondul funciar: "Persoana fizica care nu are cetatenie romana si domiciliul in Romania precum si persoana juridica care nu are nationalitate romana si sediul in Romania, nu poate dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii.

            Persoanele prevazute in alineatul anterior care dobandesc in proprietate terenuri prin mostenire sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandiri, sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului si administratiei Agentiei pentru Dezvoltare si Amenajare rurala”.

            "Cetatenii straini si apatrizi nu pot dobandi drept de proprietate asupra terenurilor” prevede articolul nr.42 alineat 2 din Constitutie.

            "Cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si fostii cetateni romani care dobandesc cetatenia romana pot beneficia la cerere de prevederile prezentei legi, daca isi stabilesc domiciliul in tara” – potrivit articolului nr.42 din Legea nr.18/1991.

            Iar articolul nr.41 din aceeasi lege, prevede: "Persoanele carora li sau constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate sa respecte in tocmai conditiile prevazute de articolele nr.18,20,33 din prezenta in legatura cu stabilirea domiciliului si intemeierea de noi gospodarii”.

           

2. Domeniul obligatiilor civile

            Conform cu articolul nr.1104 din Codul civil: "Plata trebuie sa se faca la locul aratat in conventie”.

            Daca locul nu este aratat, plata pentru lucrurile certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in momentul contractarii.

            In orice alt caz, plata se face la domiciliu debitorului.

           

3. Domeniul succesoral

            Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului, cu toate consecintele juridice care decurg de aici.

            In acest sens articolul nr.68 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale prevede ca "procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate a procurorului si a secretarului consiliului local al localitatii in raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci cand are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile”.

            In cazul unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu in tara, procesiunea succesorala se poate indeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.

           

4. Domeniul investitional

            Articolul nr.2 litera c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.92/1997, privind stimularea investitiilor directe definesc investitorul ca fiind: "persoana fizica sau juridica rezidenta sau nerezidenta, cu domiciliul sau cu sediul permanent in Romania sau in strainatate, care investeste in Romania in oricare dintre modalitatile prevazute la litera a) si b)”.

 

Felurile domiciliului

            In functie de modul de stabilire, domiciliul este de 3 feluri:

            - domiciliu "voluntar” sau de drept comun;

            - domiciliul legal;

            - domiciliul "ales” sau conventional.

 

  In functie de teritoriul statului pe care se afla se disting doua feluri de domiciliu:

            - in tara;

            - in strainatate.

                

 In functie de succesiunea lor se disting:               

-          vechiul domiciliu;

-          actualul domiciliu.

 Din punct de vedere al sotilor se pot distinge:

- domiciliu conjugal comun:

            - domicilii separate.

 

Capitolul 2: Stabilirea, schimbarea si dovada domiciliului de drept comun

1. Stabilirea domiciliului de drept comun

            Titular al domiciliului de drept comun este persoana fizica care are capacitate de exercitiu.

            Exceptia de la aceasta regula o constituie minorul de paisprezece ani.

            Domiciliul de drept comun al persoanei fizice este domiciliul legal avut pana la majorat, dar convertit prin ajungerea la majorat in domiciliu de drept comun.

            Articolul nr.24 din legea nr.105/1996 dispune: "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate in conditiile legii.

            Persoanele fizice prevazute la alineatul nr.1 nu pot avea in acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta. In cazul in care acestea detin mai multe locuinte, isi poate stabili domiciliul sau resedinta in oricare dintre ele”.

            Aceste dispozitii coroborate cu articolul nr.13 din Decretul nr.31/1954 care arata "domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”, pot duce la definirea domiciliului de drept comun ca fiind dreptul persoanei fizice de a se individualiza in spatiu prin locuinta sa statornica.

            Articolul nr.102 din Codul familiei reglementeaza ipoteza speciala a domiciliului de drept comun al minorului de varsta de paisprezece ani care este stabilit de catre acesta, cu avizul autoritatii tutelare in sensul aratat de

acest articol. Astfel: "Autoritatea tutelara, poate da incuviintarea copilului, la cererea acestuia, dupa implinirea varstei de paisprezece ani, sa-si schimbe felul invataturii si pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii ori a pregatirii profesionale”.

            In concluzie, regula consta in aceea ca titularul domiciliului de drept comun este persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu si numai in exceptia aratata poate fi si minorul de peste paisprezece ani.

 

2. Schimbarea domiciliului de drept comun

            Constitutia este cea care in articolul nr.25 alineat nr.2 consacra libertatea de schimbare a domiciliului astfel: "Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra precum si de a reveni in tara”.

 Procedura schimbarii domiciliului de drept comun este o procedura cu caracter administrativ reglementata si de dispozitiile cuprinse in Legea nr.5 din 1971 privind actele de identitate si procedura schimbarii domiciliului si a resedintei, in capitolul nr.3 intitulat "Procedura schimbarii domiciliului si a resedintei”.

 Intrucat legea, in materia domiciliului nu circumstantiaza motivele schimbarii acestuia, principiul care guverneaza aceasta materie este al libertatii schimbarii domiciliului potrivit intereselor persoanelor fizice.

 "Stabilirea si schimbarea domiciliului si resedinta cetateanului roman cu domiciliul in Romania” este titlul capitolului trei din Legea nr.105 aparuta in 1996 care reglementeaza schimbarea domiciliului de drept comun.

 Prevederile acestei legi sunt construite pe scheletul

ideilor normative a legii nr.5/1971 la care se adauga elementul de noutate adus de dinamica schimbarii relatiilor sociale care afecteaza si aceasta materie.

 Potrivit articolului nr.28 din Legea nr.105/1996 "persoana care isi schimba domiciliul, este obligata ca in termen de 15 zile de la data mutarii la noua adresa sa se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru eliberarea unei noi carti de identitate”.1

 In legea nr.5/1971 se prevedea ca persoana fizica care isi schimba domiciliul sa se infiinteze in mod obligatoriu la organul de politie in circumscriptia in care isi stabilea noul domiciliu pentru a i se inscrie mentiunea in actul de identitate si in fisa de evidenta a populatiei in termen de cinci zile de la data obtinerii dovezii din care rezulta ca avea locuinta asigurata.

 Schimbarea domiciliului este avuta in vedere si de legea fondului funciar, Legea nr.18 din 1991 republicata pentru armonizarea finalitatii legii cu interesul dobandirii dreptului de proprietate asupra pamantului adica a terenurilor agricole precum si de Legea 128 din 1997 privind statutul personalului didactic.

 Astfel, potrivit articolului nr.19 alineat nr.1 din Legea nr.18/1991 cu privire la fondul funciar:             "Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren in cooperativa, sau au adus teren mai putin de 5000 de metri patrati, precum si celora care, neavand calitatea de cooperatori, au lucrat in orice mod ca angajati in ultimii 3 ani in cooperativa sau asociatii cooperatiste, li se pot atribui in parte loturi, din terenurile prevazute in articolul nr.18, daca

sunt stabiliti sau urmeaza sa se stabileasca in localitate si nu detin teren in proprietate in alte localitati”.

  Tot legea fondului funciar dispune in articolul nr.21 alineat nr.2: "Familiile fara pamant sau cu pamant putin din alte localitati, care solicita in scris, pot primi in proprietate pana la 10 ha teren in echivalent arabil, cu obligatia de a-si stabili domiciliul in comuna, oras sau municipiu, dupa caz si de a cultiva pamantul primit, renuntand la proprietatea avuta in localitatea lor din extravilan”.

 Articolul nr.43 alineat nr.1 din aceeasi lege nr.18/1991, referindu-se la zona montana defavorizata de factorii naturali precum clima altitudinea, panta si izolarea, arata ca: "se poate atribui in proprietate la cerere, o suprafata de teren de pana la 10 ha in echivalent arabil familiilor tinere de tarani care provin din mediul agricol montan, au priceperea necesara si se obliga in scris sa-si creeze gospodarii, sa se ocupe de cresterea animalelor si sa exploateze rational pamantul in acest scop”.

 Privind domiciliul personalului didactic din mediul rural, articolul nr.104 alineat nr.1 din Legea nr.128 din 1997 referitor la statutul personalului didactic, arata: "Cadrele didactice titulare care functioneaza in mediul rural si isi stabilesc domiciliul in localitatea respectiva, pot beneficia la cerere de 0,1-1 ha de pamant in folosinta. Acestora li se asigura o locuinta de catre administratia locala pentru perioada de timp cat lucreaza in acea localitate”.

 

3. Dovada domiciliului de drept comun

 Articolul nr.17 din Legea nr.5/1971 privind actele de identitate si procedura de schimbare a domiciliului si a resedintei, prevedea ca dovada cetateniei, a domiciliului si a identitatii persoanei fizice se facea cu actul de identitate care era buletinul de identitate.

 In sensul prezentei legi Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, - cartea de identitate este documentul care se elibereaza cetateanului roman cu domiciliul in Romania la implinirea varstei de 14 ani si cu care se face dovada identitatii si a domiciliului si a cetateniei romane, dupa cum prevede articolul nr.10 din aceasta lege.

 Alineatul nr.2 al articolului nr.2 din Hotararea guvernamentala nr.112 din 14 aprilie 1998 care priveste organizarea activitatii de eliberare a cartilor de identitate, procedura de schimbare esalonata a buletinelor de identitate actuale si aspectele privind termenele de valabilitate ale acestora arata: "Actualele buletine de identitate vor fi preschimbate esalonat cu cartile de identitate, in termen de 5 ani”, iar articolul nr.5 alineat nr.1 din aceeasi hotarare guvernamentala mentioneaza:

"Formatiunile de evidenta a populatiei sunt obligate sa instiinteze cetatenii din raza teritoriala de competenta, prin mass - media asupra procedurii si perioadei de preschimbare esalonata a buletinului de identitate cu cartile de identitate”.

 In relatiile dintre cetateni si orice alte persoane fizice sau juridice, se folosesc pentru legitimare si identificare cartile de identitate si buletinele de identitate care inca nu au fost inlocuite cu cartile de identitate.

 De altfel dupa cum prevede articolul nr.28 din Legea nr.105/1996 "persoana care isi schimba domiciliul este obligata ca in termen de 15 zile de la data mutarii la noua adresa, sa se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru eliberarea unei noi carti de identitate”.

 Articolul nr.45 din Legea nr.105/1996, referindu-se la persoanele fizice care pentru diverse motive nu locuiesc la persoanele fizice care pentru diverse motive nu locuiesc la adresa mentionata in buletinul de identitate, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi li se cere sa solicite formatiunii de evidenta a populatiei "inscrierea adresei unde domiciliaza efectiv”.

 Deci, pentru aceasta din urma situatie se cere inscrierea domiciliului efectiv al persoanei fizice in buletinul de identitate si nu eliberarea unei noi carti de identitate, aceasta situatie fiind conditionata de termenul de 90 de zile de la intrarea in vigoare a Legii nr.105 din 1996.

 In concluzie, domiciliul va fi dovedit in viitor cu cartea de identitate.

 Conform articolului nr.27 din aceeasi lege, stabilirea domiciliului se face la cererea persoanei interesate care declara pe propria raspundere adresa la care are locuinta asigurata.

 Declaratia care se da in scris se semneaza in fata unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populatiei, arata alineatul nr.2 al articolului nr.27 din Legea nr.105/1996, iar alineatul nr.4 al aceluiasi articol prevede ca in cazurile de imposibilitate de scriere sau de "semnare se face mentiune despre aceasta”.

 Mentiunea din cartea de identitate cu privire la domiciliul unei persoane nu are efecte constitutive privind determinarea acesteia, ci numai caracter de evidenta a persoanei respective.

 Prin urmare, in cazul in care domiciliul unei persoane se afla intr-o alta localitate decat cea din cartea de identitate, dovada acestuia poate fi facuta, in principiu, prin orice mijloc de proba conform jurisprudentei.

 

 Capitolul 3: Domiciliul legal

1. Reglementare juridica

 Domiciliul legal este reglementat de articolele nr.14 si nr.15 din Decretul nr.31 din 1954 privind persoanele fizice, articole in care se arata ca "domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste statornic”.

 De asemenea, in viziunea articolului nr.14, domiciliul copilului incredintat de instanta judecatoreasca nu parintilor, ci unei alte persoane, ramane la parintii sai, iar daca acestia nu au un domiciliu comun, ci "domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, atunci va decide instanta judecatoreasca”.

 Tot articolul nr.14 din Decretul nr.31/1954 in alineatul nr.3 prevede ca "Domiciliul minorului in cazul in care numai unul dintre parintii sai il reprezinta ori in cazul in care se afla sub tutela precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie este la reprezentantul legal”.

 In acelasi sens sunt dispozitiile articolului nr.25 alineatele nr.2, nr.3, nr.4, nr.5 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate.

            Astfel:

-  alineatul nr.2 al articolului nr.25 prevede: "Domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care locuieste statornic”;

- alineatul nr.3 arata ca "Domiciliul minorului incredintat unei alte persoane ramane la  parintii sai, iar in, cazul in care acestia  au domicilii separate si nu se inteleg, instanta decide la care dintre ei va avea domiciliul minorul”;

- alineatul nr.4 al articolului nr.25 releva ca domiciliul minorului poate fi si la  "reprezentantul sau legal in cazul in care  numai unul dintre parintii sai il reprezinta  sau cand se afla sub tutela”;

- alineatul nr.5 al articolului nr.25 prevede ca "dispozitiile articolului nr.4 se aplica  si-n cazul persoanelor fizice puse  sub interdictie”.

 Cu aceste dispozitii sunt in armonie prevederile articolului nr.100 si nr.122 din Codul familiei. Potrivit articolului nr.100 din Codul familiei, "Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul.

 In cazul de neintelegere dintre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului”.

 Articolul nr.122 prevede: "Minorul pus sub tutela locuieste la tutore.

 Numai cu incuviintarea autoritatii tutelare, minorul poate avea o alta locuinta”.

 In sfarsit, articolul nr.15, din Decretul nr.31/1954 prevede: "In cazul in care s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui care a disparut, cel disparut are domiciliul la curator in masura in care este indreptatit sa il reprezinte.

 Daca un custode sau un curator a fost numit asupra unor bunuri succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau la curator in masura in care acesta este indreptatit sa-i reprezinte”.

 

2. Definitie

            Daca definitia domiciliului de drept comun pornea de la domiciliul legal, iar titularul domiciliului de drept comun era persoana fizica cu capacitate deplina de exercitiu si numai prin exceptie minorul intre 14 si 18 ani care pentru desavarsirea invataturii sale, putea avea un alt domiciliu decat parintii lui, in cazul domiciliului legal titularul acestuia este adesea minorul, chiar sub 14 ani, interzisul judecatoresc, cei chemati la mostenire sau cel disparut de la domiciliu.

            Domiciliul legal este definit ca domiciliul stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane.

            Domiciliului legal ii sunt caracteristice urmatoarele trasaturi:

            - este intotdeauna stabilit de lege;    

- are semnificatia unei masuri de ocrotire a  anumitor persoane fizice;

                 - coincide cu domiciliul de drept comun al celui care exercita ocrotirea.

 

3. Stabilirea domiciliului legal

 Legea stabileste la modul general, domiciliul legal prin identificarea domiciliului persoanelor care exercita ocrotirea.         Astfel, minorul, dupa caz, isi are domiciliul legal, dupa cum se desprinde din reglementarea juridica, la: 

- parintii sai, conform prevederilor articolului nr.14 alineat nr.1 din Decretul nr.31/1954, a articolului nr.25 alineat nr.2 din Legea nr.105/1996, a articolului nr.100 alineat nr.1 din Codul familiei;       

-  parintele la care locuieste statornic potrivit articolului nr.14 alineat nr.1 din Decretul 

              nr.31/1954 si articolului nr.25 din Legea nr.105/1996;

-  parintele la care il ocroteste, situatie reglementata de articolul nr.14 alineatele nr.2 si nr.3 din Decretul nr.31/1954, de articolul nr.25 alineatele nr.3 si nr.4 din Legea nr.105/1996 si de articolul nr. 100 alineatele nr.2 si nr.3 din Codul familiei;

-  la tutore, conform articolului nr.14 alineat ultim din Decretul nr.31/1954, a articolului nr.25 alineat nr.4 din Legea nr.105/1996, a articolului nr.122 din Codul familiei.

 Interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. In acest sens sunt articolele nr.14 alineat nr.3 din Decretul nr.31/1954 si articolul nr.25 alineat nr.5 din Legea nr.105/1996.

 Ocrotitul prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau in masura in care acesta este in drept sa il reprezinte, potrivit articolului nr.15 din Decretul nr.31/1954.

 In cazul adoptiei reglementata de Ordonanta nr.25/1997, domiciliul legal al minorului adoptat este la parintii adoptatori sau la acela dintre parintii adoptatori la care locuieste.

 Daca minorul adoptat este incredintat unei a treia persoane, domiciliul legal al acestuia va fi tot la parintii adoptatori, iar daca acestia au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul legal copilul, va decide instanta judecatoreasca.

 Cand numai unul dintre adoptatori il reprezinta pe adoptat, acesta va avea domiciliul legal la acel parinte.

 Pentru situatia in care copilul este incredintat persoanelor fizice sau juridice, in conditiile articolului nr.8 si nr.9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997, pe durata incredintarii, domiciliul legal al copilului este la persoana careia i-a fost incredintat, dupa cum prevede articolul nr.10 alineat nr.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate.

 Aceeasi este solutia pentru plasamentul minorului la o persoana fizica sau juridica. Prin urmare si-n acest caz, domiciliul legal al minorului este la persoana la care acesta a fost dat in plasament conform articolului nr.13 alineat nr.2 din Ordonanta de urgenta nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate.

 In concluzie, pentru un adoptat care s-ar incredinta ori ar fi dat in plasament in conditiile Ordonantei de urgenta nr.26/1997 domiciliul legal al minorului este diferit de cel pe care il are in cazul incredintarii acestuia de catre instanta de judecata.

 O situatie cu totul speciala este reglementata in articolul nr.13 alineat nr.2 coroborat cu articolul nr.14 alineat nr.1 si nr.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997.

 Astfel conform articolului nr.14 din ordonanta, in situatiile exceptionale cand "parintii sau unul dintre ei pun in pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea abuziva a drepturilor parintesti sau prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor de parinte, serviciul public specializat pentru protectia copilului, poate decide plasamentul copilului in regim de urgenta, intr-un centru de primire care este organizat si functioneaza in subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori o persoana sau la o familie atestate in acest scop”.

 De asemenea, alineatul nr.2 al articolului nr.14 din ordonanta, stabileste ca acelasi regim de urgenta caracterizeaza plasamentul si cand este vorba de un copil gasit lipsit de supraveghere sau parasit de parinti.

 Pentru situatiile expuse mai sus "domiciliul legal al minorului este la persoana la care a fost dat in plasament” - dupa cum prevede articolul nr.13 alineat nr.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate.

 

4. Schimbarea domiciliului legal

 Pornind de la faptul ca domiciliul legal al persoanelor fizice ocrotite prin lege, coincide cu domiciliul de drept comunal celui care exercita ocrotirea, este firesc ca schimbarea domiciliului de drept comun al acestuia din urma sa determine si schimbarea domiciliului legal al celor ocrotiti.  Mai concret schimbarea domiciliului de drept comun al parintilor, al parintelui la care minorul locuieste statornic, al parintelui care il ocroteste pe minor, al tutorelui care il supravegheaza pe minor va determina schimbarea domiciliului legal al minorului.

 In mod similar, pentru cazul copilului adoptat, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.25/1997, schimbarea domiciliului de drept comun al parintilor adoptatori, al parintelui adoptator la care locuieste adoptatul, al parintelui adoptator care il ocroteste, va determina schimbarea domiciliului legal al minorului adoptat.

 Daca copilul este incredintat persoanelor fizice conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, schimbarea domiciliului de drept comun al acestora, precum si schimbarea domiciliului de drept comun al persoanelor carora li s-a dat in plasament sau in plasament de urgenta spre ingrijire copii, va determina schimbarea domiciliului legal al acestora.

 Domiciliul legal al interzisului judecatoresc se schimba  odata cu schimbarea domiciliului de drept comun al tutorelui sau.

De asemeni schimbarea domiciliului de drept comun a curatorului sau a custodelui va duce invariabil la schimbarea domiciliului legal al persoanelor asupra carora se pusese curatela.

 Pentru minor, domiciliul se mai poate schimba si in cazul reincredintarii prin hotarare judecatoreasca.

 

5. Dovada domiciliului legal

 Domiciliul de drept legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al celui care ocroteste persoana fizica a carui domiciliu legal trebuie dovedit.

 Articolul nr.10 alineat nr.4 din Legea nr.105/1996 prevede: "Dovada identitatii, cetateniei romane si a domiciliului minorului sub 14 ani, se face cu certificatul de nastere al acestuia si cu cartea de identitate a parintelui sau a reprezentantului sau legal”.

 Declaratia prevazuta de articolul nr.27 alineatele nr.1 si nr.2 - prin care pe propria raspundere se declara in scris in fata persoanei autorizate de lege, adresa la care locuinta este asigurata, pentru cazul minorilor si a persoanelor puse sub interdictie declaratia se da si se semneaza de parinti sau de reprezentantii lor legali, dupa cum prevede alineatul nr.3 al aceluiasi articol.

 Pentru minorul cu varsta peste 14 ani, dovada domiciliului se face cu cartea de identitate.

 Daca este necesar, se poate folosi ca proba a domiciliului legal, hotararea judecatoreasca de incredintare a minorului sau decizia de instituire a tutelei ori a curatelei acestuia.

 

Capitolul 4: Domiciliul conventional

1. Reglementare juridica

Reglementarea juridica a domiciliului conventional este data de urmatoarele izvoare:

            Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice;

            Codul de procedura civila;

            Codul civil.

 Articolul nr.19 din Codul de procedura civila arata ca "Partile pot conveni prin inscris sau declaratie verbala in fata instantei ca pricinile referitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de articolele nr.13,14,15 si 16”.

 Articolul nr.11 din Codul de procedura civila prevede ca in materie de asigurare, cererea privitoare "la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs accidentul.

 Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire”.

 Potrivit articolului nr.90 din Codul de procedura civila "Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat”, arata alineatul nr.1, ca in alineatul nr.2 sa se arate ca: "Inmanarea se poate face oriunde, cand cel citat primeste citatia”.

            Ca exceptie si completare a regulilor aratate in articolul nr.90, "In caz de alegere de domiciliu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul partii”.

            Potrivit articolului nr.1781 din Codul civil: "Spre a opera inscriptia, creditorul si debitorul in persoana sau prin mandatar cu procuri autentice, vor prezenta presedintelui tribunalului actul autentic al conventiei prin care se constituie ipoteca.

            Totodata creditorul va face si alegere de domiciliu la vreun loc din circumscriptia tribunalului”.

 

2. Definitie

            Din intreaga reglementare juridica se desprinde notiunea domiciliului conventional care poate fi definit ca fiind locuinta sau adresa stabilita prin acordul de vointa al partilor in care se executa actul juridic al partilor, la care se solutioneaza litigiul sau la care se comunica actele de procedura.

 

3. Natura juridica

            In literatura de specialitate, domiciliul conventional este considerat o conventie accesorie cu efect de prorogare a competentei teritoriale.

Consecintele acestei calificari sunt urmatoarele:         

-  aceasta conventie a partilor asupra domiciliului conventional face ca acesta sa fie supus cerintelor legale privind conditiile si efectele actelor juridice bilaterale;

- domiciliul conventional este supus principiului de drept "accesorium sequentur principale”.

           

 Capitolul 5: Resedinta

1. Notiune, caractere, importanta

Notiune si reglementare juridica

 Desi nu exista o dispozitie legala care sa defineasca resedinta, din interpretarea "per a contrario” a articolului nr.13 din Decretul nr.31 din 1954 care arata ca "domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala” precum si a articolului nr.25 din alineatul nr.1 din Legea nr.105 din 1996, care prevede: "Domiciliul persoanei fizice prevazut in articolul nr.24 este la adresa din localitatea unde acesta isi are locuinta statornica”, rezulta ca resedinta se afla acolo unde persoana are locuinta temporara.

 De altfel, articolul nr.26 al Legii nr.105 din 1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate arata expres ca "resedinta este locuinta la care persoanele prevazute in articolul nr.24 locuiesc temporar, alta decat cea de domiciliu”.

 In concluzie, resedinta este acel atribut sau mijloc de identificare in spatiu a persoanei fizice, prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare.

 Ca drept personal nepatrimonial, dreptul la resedinta este consacrat de articolul nr.12 punctul 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului, astfel: "Orice persoana care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat, are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta” precum si de articolul nr.24 alineat nr.1 din Legea nr.105/1996 potrivit cu care: "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara in conditiile legii”.

 

Caractere juridice

Resedinta se defineste prin caracterul ei vremelnic opus caracterului statornic al domiciliului, deci ea nu este "locuinta statornica ori principala”.

            De asemeni, spre deosebire de domiciliu care este caracterizat de obligativitate, resedinta are un caracter facultativ, deci ea numai in mod facultativ poate individualiza in spatiu o persoana.

            Spre deosebire de reglementarea anterioara care recunostea resedintei numai aceste doua caractere: vremelnicia si facultativitatea, articolul nr.24 alineat nr.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, consacra si un alt caracter al resedintei, unicitatea, caracter intalnit si in cazul domiciliului. Astfel, articolul nr.24 alineat nr.2, prevede: "Persoanele fizice prevazute la alineatul nr.1 nu pot avea in acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta”.

 

Importanta resedintei

 Datorita posibilitatii ei in identificarea persoanelor, utilitatea resedintei se vadeste nu numai in dreptul civil, ci si in alte ramuri precum: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul comercial, dreptul muncii si al securitatii sociale, dreptul familiei, dreptul procesual, dreptul penal.

 

2. Stabilirea schimbarea si dovada resedintei

Stabilirea si schimbarea resedintei

 Atat pentru stabilirea cat si pentru schimbarea resedintei sunt aplicabile aceleasi reguli.

 Potrivit articolului nr.12 punctul nr.1 din Pactul international privind drepturile civile si politice care arata ca "orice persoana care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta” cat si a articolului nr.24 alineat nr.1 care prevede: "Cetatenii romani cu domiciliul in Romania au dreptul sa-si stabileasca sau sa-si schimbe domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara”, rezulta ca in aceasta materie functioneaza principiul "libertatii” stabilirii resedintei, la fel ca si in cazul domiciliului, aceasta "libertate” fiind dupa interesul persoanei fizice care doreste sa-si stabileasca sau sa-si schimbe resedinta.

 Articolul nr.29 din Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate precizeaza: "Persoana care locuieste temporar mai mult de 45 de zile la alta adresa decat cea de domiciliu, este obligata sa se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru inscrierea in cartea de identitate si in documentele de evidenta mentiunii de stabilire a resedintei.

 Mentiunea de stabilire a resedintei se acorda pentru perioada solicitata nu mai mare de un an si are valabilitate pe termenul cat persoana locuieste la resedinta stabilita. La expirarea acestui termen persoana poate solicita inscrierea unei noi mentiuni de stabilire a resedintei”.

 Articolul nr.27 din Legea nr.105/1996 arata ca "inscrierea mentiunii de stabilire a resedintei in cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate care declara pe propria raspundere adresa la care locuinta asigurata.

 Declaratia se da in scris si se semneaza in fata unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populatiei.

 Pentru minorii si persoanele juridice puse sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de parinti sau de reprezentantii lor legali.

 In cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face mentiune despre aceasta”.

            Se excepteaza de la obligatiile prevazute in articolul nr.29:

-  persoana care locuieste o perioada mai mare de 45 de zile, dar mai mica de 60 de zile in interes de serviciu, la odihna sau tratament;

-  elevul si studentul aflati in vacanta;

-  persoana internata pentru ingrijirea sanatatii;

- cadrul militar activ care locuieste in alta localitate decat cea de domiciliu fiind in interes de serviciu.

 

Dovada resedintei

 Pentru persoanele fizice care se identifica in principal cu buletinul de identitate, pentru ca aceste buletine de identitate nu au fost total inlocuite cu cartile de identitate, resedinta va fi dovedita cu buletinul de identitate care cuprinde rubrici speciale destinate resedintei.

 Daca persoana fizica se identifica cu cartea de identitate, iar in viitor numai acest lucru se va intampla intrucat buletinele de identitate vor fi inlocuite esalonat cu cartile de identitate asa cum prevede articolul nr.2 alineat nr.2 al Hotararii guvernamentale nr.112 din 14 aprilie 1977, dovada resedintei va fi facuta cu eticheta autocolanta in care se gasesc informatii privind stabilirea resedintei, eticheta aplicata pe versoul cartii de identitate.

 

Concluzii

 Necesitatea generala a identificarii omului are la baza participarea acestuia la toate raporturile juridice, adica in toate ramurile de drept.

 Numele ridica cele mai mari probleme in materia dreptului civil si a dreptului familiei, in celelalte ramuri de drept intern nerezumandu-se decat la functia sa de identificare a persoanei fizice.

 Trebuie totusi mentionata situatia cu totul speciala din materia dreptului comercial conform cu care aflam ca pentru comerciantul persoana fizica, firma coincide, in principiu cu numele civil al comerciantului.

 De asemeni firma societatii in nume colectiv sau a

societatii in comandita simpla, se compune din numele unuia dintre asociati, respectiv asociatii comanditati cu mentiunea "societate in nume colectiv” scrisa in intregime, respectiv "societate in comandita” scrisa in intregime.

 O alta situatie cu totul particulara privind identificarea persoanei prin nume, se arata in dreptul procesual penal, deoarece numai invinuitului i se cere sa se identifice prin numele de familie, prenume si porecla.

 In ramura dreptului international privat in privinta numelui exista particularitati dupa cum deosebim:

a)        Dobandirea numelui prin filiatie, caz in care numele este supus reglementarii legii care se aplica in privinta stabilirii filiatiei, adica a legii nationale. Solutia rezultata din articolul nr.14 alineat nr.1 din Legea nr.105/1992 care reglementeaza raporturile de drept international privat, si care prevede ca numele persoanei este carmuit de legea sa nationala, daca este dobandit prin filiatie.

b)        Stabilirea numelui de catre autoritatea tutelara de pe langa primaria comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti in raza caruia a fost gasit copilul. Numele copilului nascut in Romania din parinti necunoscuti se determina de catre organul competent mentionat. Un astfel de copil are cetatenie romana.

c)        Modificarea numelui de familie care poate interveni in cazurile modificarii starii civile al persoanei fizice ca efect al casatoriei, al nulitatii sau anularii casatoriei, al divortului, al mortii unuia dintre soti, al actiunii in contestarea filiatiei din casatoriei, al actiunii in tagaduirea paternitatii, este supusa legii care carmuieste materia respectiva.

d)       Schimbarea numelui pe cale administrativa, caz in care numele se modifica fara a interveni o modificare in starea civila a persoanei fizice, este reglementata de decretul nr.975 din 23 octombrie 1968. Articolul nr.20 al acestui decret, prevede ca persoanele fara cetatenie care au domiciliul in tara noastra pot solicita schimbarea numelui pe cale administrativa in aceleasi conditii ca si cetatenii romani. Rezulta ca schimbarea numelui in acest caz este supusa conditiilor prevazute de legea domiciliului persoanei in cauza.

 Articolul nr.14 din legea nr.105/1992 dispune ca ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane, continutul dreptului la nume fiind alcatuit din:

         - dreptul de a purta sau de a folosi numele;

- dreptul de cere indreptarea greselilor de scriere a numelui in actele de stare civila sau de identitate;

- dreptul de a se opune la folosirea numelui de catre o alta persoana fara indreptatire.

 Una din infractiunile ce se pot savarsi cu privire la nume o constituie infractiunea de fals privind identitatea prevazuta in articolul nr.293 alineat nr.1 si nr.2 din Codul penal al Romaniei. Astfel, aceasta infractiune consta din: "prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare o organizatie din cele prevazute in articolul nr.145 din Codul penal, in vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine sau pentru altul”.

 De asemenea, aceasta infractiune mai consta si in incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit pe nedrept.

 Aceasta infractiune este inclusa in categoria infractiunilor de fals in inscrisuri deoarece alterarea adevarului privind identificarea persoanei fizice, se savarseste de regula, cu ajutorul inscrisurilor care servesc la dovedirea starii civile, la legitimare sau identificare.

 De asemenea furtul calificat prevazut in articolul nr.209 litera nr.1 din Codul penal, include intre altele si situatia savarsirii lui asupra actelor care servesc pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

 Notiunea de domiciliu este foarte complexa intrucat poate privi domiciliul de drept comun, domiciliul legal, domiciliul conventional si resedinta care nu se

confunda cu domiciliul.

 Numai in ramura dreptului civil exista aceste diferentieri si tangential in dreptul familiei.

 In dreptul familiei se poate vorbi de domiciliu fara a se specifica ce fel de domiciliu este.

Alteori domiciliul este determinat prin termenul de "locuinta”, desi din punct de vedere al dreptului civil, intre cele doua notiuni exista diferentieri, in sensul ca, domiciliul nu este orice fel de locuinta. Acelasi lucru se poate spune si despre resedinta.

Daca dreptul familiei opereaza cu domiciliul de drept comun, cu domiciliul legal si cu resedinta, ca notiuni, dreptul procesual face referire si la domiciliul conventional care este locuinta sau adresa "aleasa” de parti pentru rezolvarea unui litigiu sau pentru primirea actelor procesuale.

De altfel cu termenul de "domiciliu” in dreptul procesual este determinat atat domiciliul de drept comun, legal si conventional, cat si resedinta sau orice alta locuinta.

In aceasta ramura de drept stabilirea domiciliului serveste la determinarea competentei teritoriale a instantelor judecatoresti.

 Astfel articolul nr.5 din Codul de procedura civila stabileste regula: "Cererea se face la instanta domiciliului paratului”, iar daca acesta nu este cunoscut sau se afla in strainatate, la instanta resedintei sale din tara.

 De la aceasta regula sunt cunoscute numeroase exceptii.

 Daca in cursul procesului, una dintre parti isi schimba domiciliul, ea este obligata sa anunte instanta despre aceasta, altfel nu i se ia in considerare schimbarea domiciliului.

 In ramura dreptului comercial, domiciliul sau resedinta poate reprezenta locul executarii obligatiei comerciale a debitorului cand acest loc nu este prevazut nici expres si nu rezulta nici tacit din contract.

 In ramura dreptului international privat domiciliul este o notiune foarte complexa si nuantata.

 Domiciliul poate fi element de extraneitate. Astfel potrivit dreptului danez, norvegian, englez si a altor tari ca: Argentina, Peru, Guatemala, Paraguay, legea personala nu este legea nationala, ci legea domiciliului.

 Domiciliul ca "punct de legatura” intra in alcatuirea normelor conflictuale. Astfel, in materia regimului matrimonial, spre exemplu, punctul de legatura care intra in alcatuirea normelor conflictuale, este ultimul domiciliu al sotilor.

 Calificarea notiunii de domiciliu implica numeroasele sensuri pe care acesta le are in diferite sisteme de drept. Astfel, spre exemplu, in conceptia dreptului englez, domiciliul este aproape tot atat de stabil ca cetatenia.

 Articolul nr.12 alineatul nr.2 din Legea nr.105/1992 privind raporturile de drept international privat, arata ca legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde-si are domiciliul sau, in lipsa, resedinta.

 Daca o persoana nu are o cetatenie, acesteia i se aplica legea tarii in care domiciliaza sau, in lipsa domiciliului, legea tarii in care isi are resedinta.

 Strainii pot veni in tara cu intentia de asi stabili domiciliul sau sederea temporara. Dispozitiile legale privind domiciliul si resedinta stabilite pentru cetatenii romani, se aplica si strainilor, asa cum prevede articolul nr.5 din Legea nr.25 din 1969.

 De asemenea articolul nr.5 din Decretul lege nr.2/1989 prevede ca stabilirea domiciliului pe teritoriul Romaniei, se aproba sau se revoca de catre presedintele Romaniei, cererea pentru stabilirea domiciliului depunandu-se la misiunile diplomatice si oficiile consulare romane, iar in tara, la inspectoratele judetene sau ale municipiului Bucuresti ale Ministerului de Interne. Dupa dobandire, domiciliul, in tara noastra se mentine pana la revocarea lui.

 Din cele prezentate reiese ca domiciliul in dreptul international privat are un caracter de stabilitate pe care nu o gasim in dreptul intern.

 De asemeni, domiciliul se bucura de reglementari diferite in dreptul international privat fata de dreptul intern.

 In ramura dreptului penal extradarea opereaza numai fata de un cetatean strain sau un apatrid care nu are domiciliul in Romania. Aceeasi conditie se impune si in cazul expulzarii daca infractiunea savarsita e de competenta instantelor judecatoresti romane.

 Intre infractiunile contra statului infractiunea de tradare, de tradare prin transmitere de secrete, cer ca subiect calificat un cetatean roman sau o persoana fara cetatenie care domiciliaza pe teritoriul statului roman.

 Dimpotriva, actiunile dusmanoase contra statului si spionajul sunt infractiuni care nu pot fi savarsite decat de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului roman.

 Notiunea de domiciliu in sensul articolului nr.192 din Codul penal al Romaniei care priveste infractiunea de violare de domiciliu nu implica ideea de imobil luat in considerare in materialitatea sa ci ideea de loc in care o persoana isi desfasoara viata sa personala. In notiunea de domiciliu vizata, nu este inclusa numai locuinta ci si orice alte incaperi, dependinte sau loc imprejmuit tinand de acesta.

 Nu intereseaza daca locuinta este permanenta sau temporara si nici daca este vorba de o constructie care fara a avea aceasta destinatie, este totusi folosita drept locuinta. Nu intereseaza nici daca persoana detine sau nu locuinta in baza unui titlu legal.

 De asemeni, furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, include in continutul sau, in mod natural, necesar, inevitabil fapta de violare de domiciliu; deci cele doua infractiuni pot intra in concurs.

 Legea penala apara domiciliul si resedinta intrucat articolul nr.27 alineat nr.1 din constitutie prevede: "Domiciliul si resedinta sunt inviolabile”.

  

Bibliografie

1. Gheorghe Beleiu  - Drept civil roman . Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. ,casa de editura si presa "Sansa” S.R.L., 1995,Bucuresti                                      

2. Gheorghe Beleiu  -   Drept civil roman . Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. ,casa de editura si presa "Sansa” S.R.L., 1998,Bucuresti, editie a-V-a  revizuita si adaugita de Marin Petre si Petruica  Trusca 

3. Ion P. Filipescu : "Tratat de dreptul familiei",editura    "All Educational” S.A. 1998, Bucuresti

4. Ion P. Filipescu : ” Adoptia si protectia copilului aflat         in dificultate ",editura    "All Educational” S.A. 1997, Bucuresti

5. Ion P. Filipescu:  Drept international privat vol.I, editura "Proarcadia”, 1993,Bucuresti

6. Ion P. Filipescu: Drept international privat  vol.II, editura "Actami”, 1997, Bucuresti

7. Brandusa Stefanescu, Ion Rucareanu:  Dreptul comertului international  editura Pedagogica, 1983,  Bucuresti  

8.  Stanciu D. Carpenaru: Dreptul comercial roman , editura All, 1995, Bucuresti           

9.  Ion Dogaru : Elenente de drept civil . Inroducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil . Casa de editura " Sansa” S.R.L.,1993, Bucuresti                       

10. Viorel Mihai Ciobanu:  Tratat teoretic si practic de procedura civila  vol.I, II, editura National, Bucuresti

11. George Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silva Paraschiv, Laurentiu Nae, Anca Lelia Dumitru:  Dreptul procesual penal  editura "Europa Nova ", 1996, Bucurest                                                                              

12. Constantin Mitrache:  Dreptul penal roman Partea generala. Casa de editura " Sansa” S.R.L.,1995, Bucuresti

13. Octavian Loghin, Tudorel Toader :  Dreptul penal roman  Partea speciala, Casa de editura " Sansa” S.R.L.,1996, Bucuresti

14. Constantin Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache: Dreptul penal roman. Curs selectiv pentru licenta, editura Press Mihaela S. R. L. 1997,Bucuresti    

15. Constantin Crisu, Nicorina Crisu Magron, Stefan Crisu :  Codul juristului editura " Argessis”, 1994, Curtea de Arges :  - Constitutia Romaniei

                                - Codul civil                                          

                                - Codul familiei                                      

                                - Codul de procedura civila                  

16.  Codul penal al Romaniei, grupul de edituri Tribuna, 1996, Brasov

17.  Traian Ionascu : "Drept civil " pentru facultatea de stiinte juridice, partea a-II-a "Persoanele”, 1959, litografiat Bucuresti " Jurnal National” nr. 2 si nr. 10 din  1963

18.   "Revista romana de drept” : - nr. 3 si 6 din 1986  - nr. 11 si nr. 2 din 1981  - nr. 4 din 1983   - nr. 4 din 1971 - nr. 1 din 1979   - nr. 1 din 1987 

19.  " Dreptul " nr. 6 din 1992

20.  Decretul nr. 31 din 1954 privind persoanele fizice  si persoanele juridice din  Codul familiei, Editura stiintifica, 1959, Bucuresti                                          

21. Decretul nr. 375 din 1968 cu privire la nume din Repertoriul legislativ alfabetic, 1968, Galati

22.  Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25 din     1997 privind adoptia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 120 din 1997

23.  Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26 din 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, publicata in Monitorul Oficial al romaniei nr.120 din 1997

24. Legea nr. 119 pe anul 1996 privind actele de stare civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 261 din 1996.

25. Legea nr. 105 pe anul 1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 237 din 1996.

26. Hotararea Guvernamentala ne. 111 pe anul 1997 privind forma si continutul cartii de identitate, al cartii de imobil si al fisei de evidenta a populatiei publicata in Monitorul Oficial al Romaniei       nr. 71 din 1997.

27. Hotararea Guvernului nr. 112 pe anul 1997 privind organizarea activitatii de eliberare a cartilor de identitate,  procedura de schimbare esalonata a buletinelor de identitate actuale, aspecte privind termenul de valabilitate al acestora ; publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 71 din 1997.

28. Legea nr. 8 pe anul 1996 privind de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 60 din 1996.

29. Legea nr. 36 pe anul 1995 privind notarii publici si activitatea notariala nr. 32 din 1995

30. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92 pe anul 1997 privind stimularea investitilor indirecte,  publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.386 din 1997.

31.  Legea nr. 16 din anul 1994 privind arendarea, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 31 din 1994.

32. Legea nr. 18 din 1991 privind fondul funciar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.37 din 1997.

33. Legea nr. 128 din 1997 privind statutul personalului didactic, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei mr. 37 din 1997

34. Legea nr. 105 din 1992 privind raporturile de drept international privat, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 245 din 1992.

Stiri pe aceasta tema

Canadienii arunca nume grele in lupta pentru Cupru Min
Jurnalul unei calatorii fantastice: un roman a traversat America de Sud pe bicicleta. 10.000 km la pedale, din Iguazu pana-n "Tara de Foc". Institutul Cantacuzino a ajuns in pragul falimentului. Radiografia unui jaf: de la "managementul defectuos", la interesele imobiliare, iar Motanul Somnorila si-a pus camasa verde.
Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane in reglementarea Noului Cod Civil
Drepturile privitoare la viata privata si demnitate, astfel cum au fost conturate odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil ("NCC"), sunt drepturi indisolubil legate de existenta insasi a fiintei umane si se circumscriu ideii generale de "drepturi ale personalitatii".
Avocatul Poporului: Filmarea soferilor opriti in trafic incalca protectia imaginii persoanei
Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, sustine ca filmarea soferilor opriti in trafic pentru diferite abateri de catre politistii rutieri este ilegala, incalcand protectia imaginii persoanei.
Dilema la Judecatoria Focsani: Act considerat fals de Parchet, desi in cazul persoanei banuite procurorii au dat NUP
Procurorii vranceni au deschis o actiune in instanta pentru a anula un inscris considerat fals, act care a fost de altfel cercetat pe toate partile si in cazul caruia s-a pronuntat deja o solutie de neincepere a urmaririi penale. Astfel, procurorii dispusesera NUP pentru un focsanean banuit ca ar fi "fabricat" o chitanta si, chiar daca nu exista nici o mentiune privind sesizarea instantei civile in vederea anularii actului, dosarul a ajuns la Judecatoria Focsani.
Opinia unui avocat tanar: "Fara a avea un nume «in spate», este greu sa-ti formezi o clientela"
Alin Inasel este avocat definitiv in cadrul Baroului Bihor din 2010, dar a avut parte de un debut extrem de greu in avocatura pentru ca – declara el, ,,singur si fara un nume «in spate» este greu sa iți formezi o clientela". Avocatul Alin Inasel s-a hotarat sa opteze pentru drept inca din liceu, deoarece – spune el – de atunci a avut o afinitate pentru tot ceea ce era legat de reguli, analiza si interpretarea lor.
HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2005-2010 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2011
Sati