| |
PENTRU AVOCATI:
construieste-ti afacerea
HOME
STIRI
ANALIZA INTERVIU SFATUL EXPERTULUI
LEGISLATIE
FORUM AVOCATI CONTACT
ACADEMICA Facultati de drept
Cariera
Burse Concursuri Lucrari Ora de practica Fun
protectia_dreptului_la_un_mediu_sanatos.docx
45 descarcari
Referat - Protectia dreptului la un mediu sanatos
La nivel global, preocuparea pentru calitatea si protectia mediului inconjurator a fost pusa in discutie pentru prima data in anul 1972, la prima Conferinta Mondiala a Natiunilor Unite pe aceasta tema, organizata la Stockholm.

Discutii similare pe forum

Taxa pe mediu - scris de aiurel - 7 raspunsuri
Cine poate sa ma lamureasca daca se aplica aceasta taxa? Exista norme pentru aplicarea ei precum si pentru calculul acestei taxe?
Taxa mediu - scris de adela05 - 0 raspunsuri
Mai exista taxa de mediu pt combustibili (pt masinile de firma) si de ambalaje? Multumesc
Timbrul de mediu - scris de - 0 raspunsuri
In luna mai 2013 am cumparat o Dacie Sandero fabricata in 2009. Fostul proprietar cand a inmatriculat-o in 2009 ca masina noua, luata de la reprezentanta Darex, nu a trebuit sa plateasca taxa de poluare, legea prevazand atunci scutire pentru masinile noi euro 4. Eu, ca al doilea proprietar, nu am putut inmatricula masina pe numele meu fara sa platesc timbrul de mediu 780 euro. Intrebarea mea este daca este corect ca am fost obligat sa platesc timbrul de mediu si daca am sanse sa recuperez suma p...
Timbrul de Mediu - scris de Silviu - 1 raspunsuri
Ma uitam asa, pe net... si am gasit asta: http://www.coltuc.ro/blog/proces-castig ... ediu-gorj/ Si am zis, hai sa sap un pic mai mult, ca evident, sunt interesat!! asa ca: La cautarea pe portal dupa numarul de sentinta, apare asta: http://portal.just.ro/95/SitePages/Rezu ... titutie=95 2 dosare, nici unul pe timbru de mediu. daca ma uit la data pronuntarii: apar doua complete, unul de civil si unul de penal... Nici unul de contencios! In toata luna lui august, nu exista trecut CAF F04 ...
Reclamatie mediu. - scris de Andrei Marius - 1 raspunsuri
Buna ziua. In cazul in care fac o reclamatie impotriva unei firme care functioneaza fara autorizatie de mediu, dar care pana sa verifice organele competente si-a obtinut-o, exista repercursiuni asupra mea? Ma refer la contraventii sau alte sanctiuni. Si teoretic cat timp dureaza din momentul reclamatiei pana la verificarea societatii respective? Multumesc.

PRINCIPALELE  REGLEMENTARI  INTERNATIONALE  IN  MATERIE  DE  MEDIU

Prin Declaratia asupra mediului inconjurator adoptata cu prilejul acestei conferinte s-au stabilit o serie de principii privind drepturile si obligatiile statului in ceea ce priveste protectia mediului inconjurator precum si caile si mijloacele de dezvoltare a cooperarii internationale in materie de mediu.

Acest document a fost primul care a recunoscut explicit legatura dintre protectia mediului si drepturile omului, stabilind ca "Omul are un drept fundamental de libertate, egalitate si la conditii de viata satisfacatoare, intr-un mediu de o calitate care sa ii permita sa traiasca in demnitate si bunastare. El are datoria suprema de a proteja si ameliora mediul inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare”. Desi importanta acestui document nu poate fi contestata, trebuie remarcat faptul ca el nu recunoaste in mod direct un drept la mediu ca atare. Este vorba mai degraba de o recunoastere indirecta a acestuia, prin stabilirea legaturii intre drepturile omului precum dreptul la viata si libertate si calitatea mediului inconjurator, subliniindu-se faptul ca respectarea  dispozitiilor in materie de mediu reprezinta o cerinta pentru asigurarea unor conditii de viata satisfacatoare.

Dupa adoptarea Declaratiei de la Stockholm care a pus bazele dezvoltarii dreptului international la mediu, preocuparile mondiale in acest domeniu s-au intensificat. Astfel, cu prilejul celei de-a doua Conferinte a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare organizata in 1992 la Rio de Janeiro a fost adoptata o Declaratie menita a o completa pe cea de la Stockholm, in conditiile specifice sfarsitului de secol, motiv pentru care o atentie deosebita a fost acordata "dezvoltarii durabile”.

Nici o dispozitie din Declaratia de la Rio nu trateaza explicit drepturile omului. Articolul 1 al acestui document stabileste: "Fiintele umane sunt in centrul preocuparilor privind dezvoltarea durabila . Ele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura”.

Desi nici un progres nu a fost realizat prin Declaratia de la Rio in ceea ce priveste recunoasterea dreptului material la un mediu sanatos, acest document este important prin faptul ca el consacra dreptul de a avea acces la informatiile privind mediul, participarea publicului la procesul decizional si accesul la justitie in materie de mediu – ca drepturi ce ar putea fi considerate drepturi procedurale derivate din dreptul material la mediu.

Trebuie remarcat faptul ca a avut loc o inversare a raportului mediu-dezvoltare. Astfel, daca dupa Conferinta de la Stockholm mediul nu putea fi conceput fara dezvoltare, dupa Conferinta de la Rio se considera ca dezvoltarea durabila nu are nici o sansa fara existenta unui mediu de calitate.

Primul document care consacra drepul la mediu in mod explicit, este Carta Africana a drepturilor omului si ale popoarelor, care in art. 24 prevede: "Toate popoarele au dreptul la un mediu general satisfacator, favorabil dezvoltarii lor.” Aceasta consacrare expresa a dreptului la mediu este surprinzatoare prin faptul ca provine din partea unor structuri de cooperare apartinand tarilor lumii a treia care, datorita dificultatilor economico-sociale, nu acorda, in general, un loc prioritar preocuparilor ecologice.

Tot intr-un document regional – Protocolul aditional din 14 noiembrie 1998 privind drepturile economice, sociale si culturale al Conventiei americane a drepturilor omului este recunoscut expres dreptul la unu mediu sanatos, stipuland ca "fiecare are dreptul de a trai intr-un mediu sanatos si de a beneficia de serviciile publice esentiale”, precum si obligatia statelor de a "promova protectia, prezervarea si ameliorarea mediului”.

Pe aceeasi linie a accentuarii preocuparilor in materie de mediu se inscrie si dreptul european. Astfel, Tratatul de la Roma – fundamentul comunitatilor europene – nu facea nici o referire la protectia mediului. In 1986 prin Actul unic european a fost creat un cadru juridic pentru dreptul mediului, fiind consacrat in trei noi articole. Apoi prin Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997 s-au adus amendamente importante in domeniul mediului, protectia mediului devenind astfel o conditie si o componenta a unei dezvoltari armonioase, echilibrate si durabile.

Tratatul de la Maastricht a introdus conceptul de "crestere durabila respectand mediul” iar Tratatul de la Amsterdam a ridicat principiul dezvoltarii durabile la rangul de scop al Uniunii, facand din protectia mediului una din prioritatile sale absolute.

Un rol deosebit de important in materie de mediu l-a avut Conventia pentru accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la jurisdictie in probleme de mediu, adoptata in1998 si ratificata de Romania in anul 2000.

Preambulul Conventiei de la Aarhus pune in evidenta doua concepte: dreptul la un mediu sanatos, privit ca un drept fundamental al omului precum si importanta accesului la informatie, a participarii publice si a accesului la justitie in ocrotirea acestui drept.

Articolul 1 al Conventiei prevede: "Pentru a contribui la protejarea dreptului oricarei persoane, in generatiile prezente si viitoare, de a trai intr-un mediu corespunzator asigurarii sanatatii si bunastarii, fiecare parte contractanta trebuie sa garanteze dreptul de acces la informatie, dreptul publicului de a participa la procesul decizional si accesul la justitie in materie de mediu, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii ”.

Importanta acestor dispozitii rezulta din urmatoarele aspecte:

- se recunoaste dreptul la mediu ca atare (in schimb nu i se precizeaza continutul si este infatisat cu titlu de obiectiv care trebuie realizat) si

- sunt recunoscute garantiile procedurale prin care sa se realizeze obiectivul - dreptul de acces la informatie, dreptul publicului de a participa la procesul decizional si accesul la justitie in materie de mediu6.

Principalul dezavantaj al acestor reglementari consta in faptul ca dreptul fundamental la un mediu sanatos este redus la simpla sa dimensiune procedurala.

DREPTUL LA MEDIU – Aspecte generale. Continut. Titularii acestui drept.

Multiplele reglementari internationale si regionale in materie de mediu folosesc formulari diferite pentru a determina generic notiunea de drept individual la o anumita calitate a mediului – "dreptul la mediu”, "dreptul la un mediu sanatos”, etc si, de cele mai multe ori, nu-i precizeaza continutul.

Initial, intr-o conceptie primara, prin dreptul la mediu s-ar intelege dreptul la existenta unui mediu apt sa intretina viata umana. Aceasta conceptie a fost abandonata, pe masura ce in diferite documente internationale era subliniata relatia mediu-demnitate umana, ceea ce implica nu numai un nivel al calitatii mediului care sa asigure supravietuirea biologica dar si satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului. Apoi, prin folosirea sintagmei "mediu sanatos” s-a ajuns la a considera ca dreptul la mediu implica nu numai absenta conditiilor de mediu direct prejudiciabile pentru sanatatea umana, dar si un mediu care sa permita individului sa atinga cel mai ridicat nivel posibil de sanatate.

In stabilirea continutului dreptului fundamental la mediu un rol important l-a avut Proiectul de Declaratie internationala a drepturilor omului si mediului, adoptat la Geneva in 1994. potrivit acestui document, dreptul la mediu presupune in principiu:

- dreptul de a trai intr-un mediu nepoluat, nedegradat de ativitati care pot afecta mediul, sanatatea si bunastarea oamenilor si dezvoltarea durabila;

- dreptul la cel mai ridicat nivel de sanatate, neafectat de degradarea mediului;

- accesul la resursele de apa si hrana adecvate;

- dreptul la un mediu de munca sanatos;

- dreptul la conditii de locuit, de folosire a terenurilor si la coditii de viata  intr-un mediu sanatos;

- dreptul de a nu fi expropriati ca urmare a desfasurarii activitatilor de mediu, cu exceptia cazurilor justificate si dreptul celor expropriati, in coditii legale, de a obtine reparatii adecvate;

- dreptul la asistenta in caz de catastrofe naturale si produse de om;

- dreptul de a beneficia de folosinta durabila a naturii si a resurselor acesteia;

- dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale naturii s.a.

Avand in vedere faptul ca in mod traditional, drepturile fundamentale formeaza continutul raporturilor dintre persoanele fizice si stat, rezulta ca obligatiile corelative acestor drepturi revin statului care le recunoaste si le garanteaza. Prin urmare, dreptul la un mediu sanatos presupune in acelasi timp si indeplinirea unor obligatii referitoare la protectia mediului inconjurator. Astfel, statele au obligatia generala de a lua masurile legale, administrative si orice alte masuri necesare pentru garantarea dreptului la un mediu sanatos. Aceste masuri trebuie sa aiba scop prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor necesare si reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale. Acestei obligatii a statului i se adauda si o serie de garantii procedurale speciale care confera acestui drept si o dimensiune procedurala.

Trebuie remarcat faptul ca in continutul acestui drept se poate identifica o dimensiune individuala – care implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, incetarea activitatii care produce o poluare si repararea pagubei suferite prin aceasta poluare si o dimensiune colectiva – care implica obligatia statelor de a coopera in vederea prevenirii si combaterii poluarii, a protejarii mediului natural, la nivel regional si international. Tocmai datorita acestei duble dimensiuni a dreptului la mediu s-a ajuns la discutii legate de faptul daca putem considera acest drept ca un drept subiectiv individual – pe considerentul ca numai omul poate fi considerat titular al acestui drept sau un drept de mediu ca "drept de solidaritate” (drept colectiv) – punand dreptul la mediu pe acelasi nivel cu dreptul la dezvoltare, dreptul la pace s.a.

Este cert ca nu poate fi contestat nici caracterul individual al dreptul la mediu, dar nici caracterul colectiv, in conditiile in care mediul reprezinta in prezent un patrimoniu al umanitatii astfel incat titular al dreptului fundamental la un drept la mediu sanatos si echilibrat devine chiar umanitatea in intregul sau.

In cuprinsul Conventiei Europene a Drepturilor Omului nu se regaseste sintagma "mediu inconjurator” si nici aceea de "drept la un mediu sanatos”. Astfel,   s-ar putea sustine ca acest drept nu face parte din categoria drepturilor si libertatilor pe care ea le garanteaza. De altfel, neincluderea acestui drept printre cele reglementate de Conventie nu este surprinzatoare, avand in vedere ca dezvoltarea industriala de la momentul adoptarii ei nu ridica probleme deosebite de mediu.

Chiar daca dreptul la mediu a facut obiectul a numeroase reglementari internationale, importanta Conventiei si a jurisprudentei C.E.D.O. in aceasta materie este determinanta in a stabili in ce masura dreptul la mediul inconjurator este transformat intr-un drept subiectiv aparat de Conventie si in ce masura indivizii pot invoca dreptul subiectiv la mediu inconjurator sanatos cu obligatia corelativa ce revine statelor, in fata organelor Conventiei.

Avand in vedere importanta acestui drept si necesitatea acoperirii lipsurilor determinate de faptul ca el nu se bucura de o consacrare expresa in Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recurs la tehnica "protectiei prin ricoseu” care a permis extinderea protectiei unor drepturi garantate de Conventie la drepturi care nu sunt expres prevazute de aceasta. Astfel, prin "atractie” de catre si sub acoperirea semnificatiilor art. 8 paragraful 1, care recunoaste dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei si ale art. 6 paragraful 1, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, jurisprudenta C.E.D.O. a ajuns la garantarea protectiei mediului ca un drept individual sub trei aspecte principale:

-              apartenenta sa la continutul dreptului garantat de art. 8 paragr. 1 din Conventie;

-              existenta unui drept la informare privind calitatea si pericolele pentru mediu ;

-              existenta unui drept la un proces echitabil in aceasta privinta.

Pe aceasta linie, incepand cu anii 1970, Comisia a inceput sa admita treptat si din ce in ce mai explicit ca poluarile aduceau atingere dreptului la viata privata al persoanelor si ca "o poluare sonora poate afecta neindoielnic bunastarea fizica a unei persoane si in consecinta, aduce atingere vietii private” si ca ea "poate, de asemenea, lipsi persoana de posibilitatea de a se bucura de linistea domiciliului sau”. Consecventa acestei directii, Curtea a admis ulterior ca emanatiile sonore puternice generate de exploatarea unui aeroport in apropierea locuintelor reclamantilor au avut drept consecinta "reducerea calitatii vietii private si a afectat linistea caminului”, fapte de natura a aduce atingere dreptului persoanelor la viata privata si la domiciliu.

  Cauza care a facut ca dreptul la un mediu sanatos sa patrunda pe calea interpretarii art.8 paragr.1 in campul de actiune si de aplicare al Conventiei a fost López-Ostra contra Spanie in care Curtea a statuat ca atingerile grave aduse mediului pot afecta bunastarea unei persoane si pot lipsi de bucuria folosirii domiciliului sau, daunand vietii sale private si de familie, fara ca prin aceasta sa-i fie pusa in pericol sanatatea si ca in toate cazurile trebuie avut in vedere echilibrul just care trebuie mentinut intre interesele concurente ale persoanei si ale societatii in ansamblul sau.

Concluzia Curtii in aceasta cauza a fost ca statul nu a reusit sa mentina un echilibru just intre interesul bunastarii comunitatii care reclama infiintarea unei statii de epurare si interesele persoanelor constand in dreptul de a se bucura de respect pentru domiciliu si pentru viata sa familiala si privata.

Hotararea pronuntata in aceasta cauza prezinta importanta si prin faptul ca se impune statelor-parti la Conventie o obligatie pozitiva – de a lua masurile necesare destinate a asigura protectia efectiva a dreptului prevazut de art. 8 paragraful 1 sub aspectul dreptului la un mediu sanatos, inclusiv contra actiunilor negative ale tertilor, in alegerea masurilor de punere in practica a acestei obligatii statul bucurandu-se de o marja de apreciere.

Pentru a asigura o protectie efectiva a dreptului la mediu, jurisprudenta C.E.D.O. a stabilit o serie de garantii ale dreptului la mediu, respectiv: dreptul la informare privind riscurile de poluare si calitatea mediului, dreptul la un proces echitabil si obligatia statelor de a lua masurile care se impun pentru a asigura realizarea obiectivului – protectia mediului inconjurator.

Dreptul la informare – ca o garantie a dreptul la mediu – a fost invocat pentru prima data in cauza Anna Maria Guerra si altii contra Italiei.

Reclamantii au pretins ca neluarea de catre autoritatile competente a masurilor de informare asupra riscurilor si a masurilor care ar trebui luate in cazul unor accidente majore constituie un atentat la dreptul la libertate de informare, asa cum este garantat de art. 10 al Conventiei. Comisia considera ca pentru a stabili daca un mecanism de acces la informatiile mentionate de Guvern a fost efectiv realizat, este necesar a se stabili care erau informatiile ce puteau fi obtinute si a se verifica daca informatiile la care fac referire reclamantii fac parte din acestea.

Comisia considera ca: "informarea publicului reprezinta neindoielnic unul din instrumentele esentiale de protectie a bunastarii si sanatatii populatiei in situatiile de pericol pentru mediul inconjurator” si ca exista doua categorii de informatii care trebuie comunicate publicului:

- cele privind masurile preventive si cele care trebuie luate in cazul producerii unui accident – aceste informatii vizeaza protectia directa a sanatatii si a vietii persoanelor;

- informtii privind natura si caracteristicile activitatii industriale sau de alta natura precum si evaluarea riscurilor posibile pentru angajatii si muncitorii unei fabrici, pentru populatie si mediu. Acestea din urma informatii permit persoanelor interesate sa se asigure ca activitatea se desfasoara conform normelor tehnice prin care se urmareste asigurarea compatibilitatii cu protectia mediului inconjurator.

Importanta acestei cauze rezida in faptul ca desi s-a invocat incalcarea art. 10 din Conventie, Curtea a ales sa examineze cauza sub aspectul art. 8.

Solutionand cauza, Curtea a retinut ca Italia a violat art.8 al Conventiei prin aceea ca autoritatile au omis sa transmita informatiile esentiale privind riscurile majore la care erau expusi reclamantii prin functionarea fabricii.

Prin aceasta hotarare s-a inregistrat o evolutie a jurisprudentei CEDO in ceea ce priveste dreptul la mediu, in sensul ca dupa ce s-a stabilit in cauza Lopez-Ostra contra Spaniei ca statul are obligatia pozitiva de a lua masuri pentru a face sa inceteze ori sa reduca poluarile, Curtea a mers mai departe, statuand obligatia statului de a furniza informatii despre riscurile grave de poluare.

Consacrarea prin jurisprudenta europeana a dreptului la informatia de mediu ca o garantie procedurala a dreptului fundamental la un mediu sanatos este in deplina concordanta cu reglementarea acestei probleme prin Conventia de la Aarhus din 1998. Aceasta garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un anumit interes, precum si dreptul publicului de a fi informat de autoritatile publice asupra problemelor de mediu.

Potrivit art. 5 paragraful1 al Conventiei de la Aarhus: "in caz de pericol iminent pentru sanatatea sau mediul inconjurator, imputabil activitatilor umane sau datorat unor cauze naturale, toate informatiile de natura a permite publicului sa ia masuri pentru a preveni sau limita eventualele pagube si care sunt in posesia unei autoritati publice trebuie difuzate imediat  persoanelor care risca sa fie afectate”.

REGLEMENTARILE INTERNE IN MATERIE DE MEDIU

Evolutia legislatiei in materie de mediu in tara noastra a fost determinata de numerosi factori, precum: ratificarea documentelor internationale in acest domeniu, accesul Romaniei la institutii internationale cu preocupari majore in domeniul mediului, pregatirea aderarii la Uniunea Europeana si evolutia jurisprudensei C.E.D.O. in ceea ce priveste dreptul fundamental la mediu.

Astfel, prima lege-cadru privind protectia mediului – Legea nr. 9/1973 – nu cuprindea nici o referire la un drept fundamental la mediu.

Problema recunoasterii si garantarii dreptului la un mediu sanatos s-a pus abia dupa anul 1990. De altfel, nici Constitutia din 1991 nu recunostea expres un drept fundamental la mediu. In cuprinsul acesteia se regaseau unele dispozitii care au permis aprecierea ca legea fundamentala recunoaste indirect dreptul la mediu. Astfel, in art. 41 alin. 6 privind dreptul proprietatii private s-a statuat ca: "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului...”. De asemenea, in art.134 alin.2 lit.e se stabilea ca: "Statul trebuie sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic”. Aceste reglementari constitutionale nu puteau fi echivalate cu o recunoastere a unui drept fundamental la un mediu echilibrat ecologic ci mai degraba cu simpla instituire a unei obligatii in sarcina statului de a proteja mediul. Prin urmare, protectia de care se bucura acest drept era aceea a unui drept subiectiv, fara acces la procedurile specifice prevazute pentru drepturile fundamentale deja constitutIonalizate.

Aceste dispozitii in materie de mediu din Constitutia din 1991 au reprezentat punctul de plecare pentru adoptarea unei noi legi-cadru in acest domeniu – Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului.

Ordonanta de Urgenta nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului a inlocuit Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului.

Ordonanta consacra expres, ca un drept subiectiv, dreptul la un mediu sanatos, stabilind in art. 5 ca: "Statul roman recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos”. Totodata ea prevede garantiile procedurale ale acestui drept: 

- accesul la informatia privind mediul, cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de legislatia in vigoare;

- dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;

- dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor de mediu;

- eliberarea acordurilor si autorizatiilor de mediu;

- dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judiciare in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;

- dreptul la despagubiri pentru prejudiciul suferit.

In acelasi timp, potrivit legii, protectia mediului este consacrata ca o obligatie si o responsabilitate a autoritatilor administrative publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Punctul culminant al evolutiei legislatiei romanesti in materie de mediu l-a reprezentat consacrarea si garantarea constitutionala a dreptului fundamental la mediu. Prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003 a fost introdus art. 35 intitulat "Dreptul la mediu sanatos”, in capitolul consacrat drepturilor si libertatilor fundamentale.

Potrivit acestui articol:

(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.

(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediu inconjurator.

Dreptului consacrat prin acest articol ii corespunde obligatia stabilita in sarcina statului prin art.135, alin.2 lit.e, de a asigura refacerea si ocrotirea mediului inconjurator si mentinerea echilibrului ecologic.

Textul constitutional care consacra expres dreptul la mediu stabileste si indatorirea oricarei persoane fizice si juridice de a proteja si ameliora mediul, aceasta avand un caracter corelativ dreptului recunoscut. Concluzia care se poate desprinde este aceea ca spre deosebire de celelalte indatoriri fundamentale consacrate prin Constitutie care au o existenta de sine statatoare, aceea de a proteja si ameliora mediul exista numai in raport si ca o garantie speciala a dreptului la un mediu sanatos.

In calitate de drept fundamental recunoscut constitutional, dreptul la un mediu sanatos se bucura de o serie de garantii generale – aferente tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale si de o serie de garantii speciale cu caracter procedural.

Din prima categorie fac parte, de exemplu, caracterul exceptional si conditionat al masurilor de restrangere a exercitiului acestui drept, interdictia categorica a suprimarii sale si inscrierea sa in randurile domeniilor care nu pot forma obiectul revizuirii Constitutiei.

In ceea ce priveste sistemul de garantii procedurale pentru dreptul la mediu trebuie remarcat faptul ca intre cele doua dimensiuni de existenta si de realizare a dreptului la mediu, cea materiala si cea procedurala – nu se poate trasa o linie de demarcatie clara si precisa ci se inregistreaza o interdependenta prin care se urmareste realizarea obiectivului general – protectia dreptului la un mediu sanatos.

Astfel, O.U.G. nr. 195/2005 consacra o serie de garantii procedurale printre care si dreptul de acces la informatia de mediu.

Un rol important in reglementarea acestei garantii l-a avut ratificarea de catre Romania a Conventiei de la Aarhus privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in problemele de mediu cu precizarea ca potrivit art.11 alin 2 din Constitutie: "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. In sensul realizarii acestui drept de acces la informatia de mediu, Constitutia garanteaza dreptul la informatie, stabilind ca: "Autoritatile publice, potrivit competentelor care le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice...”. In acelasi sens, art. 75  lit.e din O.U.G. nr. 195/2005 stabileste: "Autoritatea centrala pentru protectia mediului are obligatia de a crea sistemul de informare propriu si stabileste conditiile si termenii care permit accesul liber la informatiile privind mediul si participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul.

Pe baza Conventiei de la Aarhus, Hotararea de Guvern nr. 1115/2002 privind accesul liber la informatiile de mediu prevede ca solicitarea si furnizarea informatiilor referitoare la mediu se realizeaza cu respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.

In acest sens, autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia publicului informatiile pe care le detin, din oficiu sau la cererea solicitantului, fara justificarea scopului si sa asigure in mod gratuit mediatizarea imediata a informatiei privind mediul in cazul unor amenintari iminente asupra sanatatii populatiei si mediului, datorate unor activitati umane sau unor cauze naturale, astfel incat sa permita luarea unor masuri de prevenire si/sau ameliorare a daunelor provocate. In acelasi timp, autoritatile publice pentru protectia mediului furnizeaza publicului informatii generale privind starea mediului prin anunturi si publicatii periodice.

O alta garantie procedurala a dreptului fundamental la mediu este accesul la justitie in materie de mediu.

In acest sens, Legea protectiei mediului recunoaste calitatea procesuala activa oricarei persoane fizice precum si organizatiilor neguvernamentale in vederea conservarii mediului, pentru aceasta ultima ipoteza indiferent cine a suferit prejudiciul, avand la baza tocmai considerentul ca dreptul la un mediu sanatos face parte din categoria "drepturilor de solidaritate”, care implica ideea de omenire, in ansamblul ei, ca titular al acestui drept. In plus, este stabilit dreptul celui care a suferit un prejudiciu sa introduca actiune in justitie pentru a obtine despagubiri, raspunderea pentru prejudiciile cauzate avand un caracter obiectiv si solidar.

CONCLUZII

Actualul sistem legislativ din tara noastra in materie de mediu, caracterizat prin consacrarea constitutionala a dreptului fundamental la mediu, prin ratificarea  unor reglementari internationale importante in acest domeniu si prin dezvoltarea reglementarilor interne astfel incat sa se asigure o garantare efectiva a acestui drept, se infatiseaza, astfel, ca fiind unul care asigura o protectie eficienta a dreptului la un mediu sanatos, raspunzand astfel exigentelor europene privind dreptul la mediu.

Stiri pe aceasta tema

Se cauta membri pentru Asociatia Romana pentru Studiul Dreptului Comparat si a Dreptului International Privat
Asociatia Romana pentru Studiul Dreptului Comparat si a Dreptului International Privat isi deschide portile pentru noi membri. Inscrierea se face prin semnarea adeziunilor, online (www.racip.org; office_racip@yahoo.com; f.ciutacu@yahoo.com) sau la sediul asociaţiei din Bd. Mihail Kogalniceanu, nr. 5, et. 4, ap. 9, sector 5, Bucureşti.
Noi taxe pentru protectia mediului in 2014
In calitate de Stat Membru al Uniunii Europene, Romania ia in serios obligatiile pe care si le-a asumat in domeniul protectiei mediului. Noile contributii la Fondul pentru mediu introduse incepand cu 1 ianuarie 2014 si modificarile aduse contributiilor existente au scopul de a stimula prevenirea producerii de deseuri si reciclarea acestora. Daniela Neagoe, Senior Consultant in cadrul Deloitte Romania, atrage atentia asupra a trei dintre noile taxe, respectiv taxa aferenta uleiurilor introduse pe...
Protectia Consumatorului a amendat cu o jumătate de milion de lei comercianţii de paine
Minorul sub tutela poate intra in "protectia" Consiliului de Familie
Noul Cod Civil reglementeaza, la articolele 124 – 132, Consiliul de Familie. Acesta este cu totul diferit, ca si componenta, rol si situatii in care se constituie, de institutia cu aceeasi denumire reglementata prin Legea nr.217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie.
Modificarea Legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 607 din data de 30 septembrie 2013. Astfel, se introduce o serie de reglementari speciale, detaliate, cu privire la exercitarea in comun a autoritatii parintesti, dar si referitoare la parintii care pleaca la munca in strainatate si isi lasa copiii acasa.
HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2005-2010 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2011
Sati