| |
PENTRU AVOCATI:
construieste-ti afacerea
HOME
STIRI
ANALIZA INTERVIU SFATUL EXPERTULUI
LEGISLATIE
FORUM AVOCATI CONTACT
ACADEMICA Facultati de drept
Cariera
Burse Concursuri Lucrari Ora de practica Fun
principiul_nediscriminarii.docx
90 descarcari
Referat - Principiul nediscriminarii
Pe plan international, principiul nediscriminarii a fost reglementat prin diferite acte cum ar fi Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, Conventia Organizatiei Internationale a Muncii.

Discutii similare pe forum

Principiul contradictorialitatii? - scris de norocel - 20 raspunsuri
A introduce impotriva lui B o actiune in revendicare. In intampinarea depusa B invoca, printre altele, faptul ca este in posesia imobilului de 35 de ani. Prima instanta admite actiunea. Solutia este confirmata in apel dar infirmata in recurs. Instanta de recurs solutioneaza recursul la primul termen, in lipsa partilor care fusesera insa legal citate. Constata ca, in mod gresit primele doua instante nu au solutionat exceptia invocata de parat in intampinare, motiv pentru care admite recursul...
Principiul specialitatii cap folosinta - scris de norocel - 5 raspunsuri
Eu stiam ca daca obtii venituri din activitati pe care nu le ai in obiectul de activitate, suma ti se confisca si iei si o amenda. Stie cineva ceva mai concret despre asta?
Principiul simetriei actelor juridice - scris de tiribomfax - 4 raspunsuri
Am o mare, mare rugaminte la voi. Poate cineva sa-mi spuna unde gasesc sediul materiei pentru principiile actelor juridice civile ? Mai exact ma intereseaza sediul materiei pentru principiul simetriei actelor juridice civile. Va multumesc anticipat.
Tulburare de posesie -principiul oficialitatii sau nu? - scris de leustean - 17 raspunsuri
Am un subiect de supus dezbaterii. Nu stiu daca ati observat, dar textul art. 220 Cod penal nu mai prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cum prevedea anterior. Textul a fost modificat in 2005, dar nu am verificat daca modificarea dateaza de atunci, tocami pentru ca daca ar data de atunci tot nu lamureste problema, avand in vedere 279 C. proc. penala. In textul art. 220 Cod penal, in prezent, se specifica doar ca impacarea partilor inlatura...

Principiul nediscriminarii a fost consacrat in Constitutia Romaniei prin art. 6 - Dreptul la identitate, art. 16 - Egalitate in drepturi, art. 32 - Dreptul la invatatura, art. 120 - Principii de baza, dar si in legea cadru - O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare sau intr-o serie de legi speciale, si anume Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, Codul Muncii, din necesitatea asigurarii cadrului legislativ al garantarii egalitatii tuturor cetatenilor in fata legilor, al autoritatilor statului etc.

In legislatia romaneasca, discriminarea este definita in O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctiunea tuturor formelor de discriminare care, in art. 2, prevede ca prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.

Deasemenea, in materie de discriminare se prevede, prin art. 1 al. 3 din O.G. nr. 137/2000, ca exista discriminare atunci cand se aplica tratament diferit persoanelor aflate in situatii comparabile.

Curtea Constitutionala insa, prin Decizia nr. 107/1995, a statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Aceasta inseamna ca in anumite situatii discriminarea poate sa nu fie ilegala.

Violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferential unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. Principiul egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unei diferente de situatii.

Inegalitatea reala, care rezulta din diferenta de situatii, poate justifica reguli distincte in functie de scopul legii. De aceea, principiul egalitatii conduce la sublinierea existentei unui drept fundamental, dreptul la diferenta, iar in masura in care egalitatea nu este naturala, a o impune constituie o discriminare.

Prin aceasta interpretare data notiunii de discriminare, a fost suplinita lacuna legislativa privind existenta discriminarii si in cazul in care la situatii diferite tratamentul juridic nu este diferit.

Legiuitorul roman a creat o serie de prevederi legale specifice in ceea ce priveste domeniile de discriminare. Astfel, OUG. nr. 137/2000 sanctioneaza faptele de discriminare in urmatoarele domenii:

- egalitatea in activitatea economica si in materie de angajare si profesie;

- accesul la serviciile publice administrative si juridice, de sanatate, la alte servicii, bunuri si facilitati;

- accesul la educatie;

- libertatea de circulatie, dreptul la libera alegere a domiciliului si accesul in locurile publice;

- dreptul la demnitate personala.

Legea nr. 202/2002 completeaza domeniile de discriminare prevazute de OUG nr. 137/2000, cu noi domenii si anume egalitatea de sanse si tratament in ceea ce priveste accesul la cultura si informare si egalitate de sanse in ceea ce priveste participarea la luarea deciziei.

Prin art. 4 din legea mai sus mentionata se face distinctie intre discriminarea directa si indirecta.

Prin discriminarea directa se intelege tratamentul mai putin favorabil aplicat unei persoane, decat este, a fost sau ar fi tratata o alta persoana intr-o situatie comparabila.

Prin discriminarea indirecta se intelege situatia in care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune diferite persoane intr-un anumit dezavantaj, in comparatie cu alte persoane, cu exceptia cazului in care prevederea, criteriul sau practica se justifica in mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate si necesare.

In legatura cu discriminarea directa, aceasta apare in ceea ce este cunoscut drept exceptia "calificarii ocupationale veritabile". De exemplu, se poate sa nu fie ilegal sa pui conditia ca solicitantii pentru un post de rabin sa fie de credinta iudaica sau ca solicitantii pentru un post de lucrator cu tineri rromi sa fie rrom. In acelasi fel, in anumite cazuri, legea permite discriminarea indirecta. Cand persoana care formuleaza plangerea a considerat ca o anumita practica dezavantajeaza disproportionat un grup etnic, atunci persoana raspunzatoare are obligatia legala de a dovedi ca practica urmareste un scop legitim si ca este proportionala si rezonabila. Un exemplu poate fi un santier de constructii, la care toti muncitorii au obligatia sa poarte casti de siguranta. Aceasta politica ar putea discrimina indirect anumite grupuri la care este interzisa acoperirea capului. Totusi, angajatorul ar putea justifica aceasta conditie aratand ca, in acest caz, scopul legitim este de a asigura protectia muncitorilor, ca cerinta este proportionala cu riscul si ca purtarea de casti dure este o cerinta rezonabila, conform regulamentului protectiei muncii .

In aceste cazuri, nu exista prevederi legale prin care sa se impuna restrangerea drepturilor sau libertatilor pe anumite criterii, ci aceste restrangeri au la baza cutuma si regulile de convietuire sociala.

Reglementarea egalitatii in drepturi in Romania are valoarea unui principiu consacrat de art. 16 din Constitutie.

Egalitatea in drepturi constituie o garantie referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale prevazute in cuprinsul Constitutiei, dar si a oricaror alte drepturi si indatoriri subiective reglementate in cuprinsul altor acte normative. Ea include toate domeniile de activitate in care persoana are dreptul garantat la exercitarea libertatilor legale in scopul realizarii intereselor sale legitime.

Cu precadere, s-a acordat atentie persoanelor cu handicap, minoritatilor nationale, unor categorii sociale defavorizate, persoanelor infectate cu HIV si egalitatii de sanse intre femei si barbati. In timp s-a ajuns la existenta unui cadru legislativ in materia prevenirii discriminarii.

Legea romana acopera un numar de 15 criterii de discriminare, ceea ce o face cea mai completa lege din acest punct de vedere in Europa. Aceste criterii sunt: rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, statut social, convingeri, sex, orientare sexuala, dizabilitate, varsta, infectare HIV, boli cronice necontagioase, refugiati si azilanti.

Aceste criterii prevazute limitativ in legislatia romaneasca intra in campul de aplicare al art.14 din Conventia EDO, daca avem in vedere caracterul indicativ si nu limitativ al enumerarii facute de textul Conventiei.

Jurisprudenta romaneasca in materia nediscriminarii este de data relativ recenta si evidentiaza existenta unei discriminari intemeiata indeosebi pe criteriu etnic.

Alte criterii de discriminare des intalnite in jurisprudenta romaneasca sunt cele bazate pe varsta si sex, practicate indeosebi la incadrarea in munca.

Exista anumite situatii in care discriminarea rezulta chiar din dispozitiile legii.

In acest sens, art. 55 alin 1 din Codul Familiei creeaza un regim discriminatoriu intrucat prevede un termen de prescriptie numai in ceea ce priveste dreptul la actiune (in tagada paternitatii) al tatalui, fara sa prevada nimic cu privire la dreptul la aceeasi actiune cand titular este mama sau copilul.

Dispozitii contrare principiului nediscriminarii cuprinde si art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni intrucat conditioneaza beneficiul gratierii de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti pana la data publicarii in Monitorul Oficial a legii de gratiere.

Legiuitoril roman a creat prin art. 19 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare o autoritate nationala care investigheaza si sanctioneaza contraventional faptele sau actele de discriminare prevazute in Ordonanta, si anume  Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.

Avand in vedere ca CNCD are ca atributii investigarea si sanctionarea contraventionala a faptelor sau actelor de discriminare, pot aparea unele probleme pe taramul art. 6 din CEDO, care, in al. 1, prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si partiala instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si libertatilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.

Ca regula generala, art. 6 este aplicabil in fata oricarei instante care se pronunta cu privire la o contestatie ce poarta asupra drepturilor si libertatilor cu caracter civil ale unei persoane sau cu privire la o acuzatie in materie penala adresata altei persoane. Garantiile oferite de art. 6 sunt de doua feluri: unele privitoare la instanta si unele referitoare la procedura.

Pentru a fi conforma art. 6 din Conventie, procedura trebuie sa fie echitabila, publica si desfasurata intr-un termen rezonabil.

Un proces echitabil in materia nediscriminarii presupune o inversare a sarcinii probei: persoana care se considera vatamata din cauza ca principiul egalitatii de tratament nu i s-a aplicat, trebuie sa prezinte fapte pe baza carora se prezuma ca n-a avut loc o discriminare si va fi obligatia paratului sa dovedeasca ca nu a avut loc nici o incalcare a principiului egalitatii de tratament.

In materie de proba, Curtea aplica criteriul " mai presus de orice indoiala rezonabila”, dar a precizat ca acest criteriu nu trebuie sa fie interpretat ca impunand un grad ridicat de probabilitate asa cum se intampla in materie penala. Ea a declarat  ca proba poate sa rezulte dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumtii suficient de grave, precise si concordante.

Curtea nu a stablilit reguli stricte in materie de proba, ci a aderat la principiul liberei aprecieri a tuturor elementelor de proba.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in art 14 prevede ca "exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata pe religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”, enumerarea din acest articol neavand un caracter limitativ, ci unul pur exemplificativ.

Interzicerea discriminarii in materia drepturilor omului nu are existenta independenta, in sensul ca discriminarea nu este interzisa decat daca priveste un drept sau o libertate reglementata de Conventie. In mod cert, art. 14 din Conventie poate intra in joc chiar fara o incalcare a exigentelor Conventiei si a Protocoalelor sale si, in aceasta masura, el poseda o valoare autonoma, dar el nu se poate aplica daca faptele litigiului nu cad in domeniul de aplicare a cel putin uneia din dispozitiile Conventiei . Art. 14 nu este valabil decat pentru a te bucura de drepturile si libertatile garantate de Conventie. Din punct de vedere normativ discriminarea este interzisa in cazul exercitarii tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Dar ea este interzisa doar atata timp cat materia in care se practica este protejata juridic, cu alte cuvinte, atata timp cat este vorba despre un drept sau o libertate recunoscuta de sistemul juridic in vigoare.

Interzicerea discriminarii se limiteaza numai la discriminarile de drept.

Toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul fara discriminari, la o egala protectie din partea legii. Legea trebuie sa interzica toate discriminarile si sa garanteze tuturor persoanelor o protectie egala si eficace contra tuturor discriminarilor.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca o diferenta de tratament intre persoane plasate in situatii analoage sau compatibile este discriminatorie daca ea nu se bazeaza pe o justificare obiectiva si rezonabila, adica daca nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.

Jurisprudenta Curtii EDO evidentiaza faptul ca art. 14 din Conventie este incalcat nu numai in cazul in care statele aplica tratament diferit persoanelor care se afla in situatii analoage sau comparabile, ci si in cazul in care statele nu aplica un tratament diferit persoanelor ale caror situatii sunt substantial diferite.

Intinderea marjei de apreciere variaza in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, de domeniile si contextul in discutie, iar prezenta sau absenta unui "numitor comun” al sistemelor juridice ale statelor parti la Conventie poate constitui un factor sub acest aspect.

O asemenea marja de apreciere nu poate sa se transforme in recunoasterea unei puteri arbitrare a statului, iar decizia autoritatilor nationale ramane supusa controlului Curtii Europene, care cenzureaza conformitatea cu exigentele art. 14 din Conventie.

Se observa ca, in acest domeniu, Curtea prefera, in locul unei interpretari evolutive a Conventiei, inclusiv in sensul unificarii solutiilor nationale (intr-un sens sau altul), doar sa constate starea dreptului existent in statele membre ale Consiliului Europei. De la caz la caz, ambele metode sunt utilizate de instanta europeana. Astfel, atunci cand Curtea nu doreste sa statueze transparent, se multumeste sa constate divergenta mare de opinii dintre statele parti ale Conventiei si din interiorul fiecaruia dintre acestea si sa mentina un status quo, considerand ca situatia se include in marja de apreciere de care dispun autoritatile nationale. O asemenea situatie nu impiedica insa justitia de la Strasbourg ca, in viitor, urmand eventual si evolutiile din cadrul statelor parti, sa isi schimbe jurisprudenta.

Dupa cum a decis in mod constant instanta europeana, daca acest text ofera o protectie impotiva oricarei discriminari in exercitiul drepturilor si libertatilor pe care Conventia le garanteaza, orice diferenta de tratament nu semnifica, in mod automat incalcarea sa. Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila.

Insa art. 14 CEDO nu interzice toate discriminarile, ci doar pe cele arbitrare. Odata identificat motivul pe care se intemeiaza discriminarea si stabilind ca materia in care se practica discriminarea intra in campul de aplicare a unui drept  sau al unei libertati recunoscute de Conventie, ramane sa se evalueze pertinenta motivelor pentru a se justifica distinctia in exercitarea dreptului sau libertatii in cauza. In absenta acestei pertinente trebuie sa tragem concluzia ca distinctia are un caracter arbitrar sau discriminatoriu si conduce la violarea art. 14 din Conventie.

  In lumina Conventiei Europene a Drepturilor Omului, interzicerea discriminarii in materia drepturilor omului nu are existenta independenta, in sensul ca discriminarea nu este interzisa decat daca priveste un drept sau o libertate ocrotita de Conventie.

Legislatia romaneasca in materie de discriminare prevede, prin art. 1 al. 3 din O.G. nr. 137/2000, ca exista discriminare atunci cand se aplica tratament diferit persoanelor aflate in situatii comparabile fara a preciza nimic in legatura cu tratamentul aplicat persoanelor plasate in situatii diferite. Aceasta lacuna legislativa a fost suplinita insa prin interpretarea data principiului nediscriminarii de catre Curtea Constitutionala care a statuat ca, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii  diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit.

De asemenea, exista diferente intre legislatia romaneasca si Conventia EDO si sub aspectul criteriilor de discriminare, in sensul ca enumerarea din art. 14 din Conventie nu are un caracter limitativ, ci unul pur exemplificativ, pe cand in legislatia romaneasca se intalneste o limitare a criteriilor de discriminare.

Stiri pe aceasta tema

Seminarul "Dialog judiciar in domeniul nediscriminarii pe criterii de varsta, sex, orientare sexuala, dizabilitate si rasa". Presedinta Judecatoriei Focsani, printre participanti
Luna viitoare, INM organizeaza un seminar despre nediscriminre, eveniment care se adreseaza judecatorilor "interesati sau care activeaza in domeniu". Printre judecatorii inscrisi si selectati de a participa la acest seminar se numara si presedinta Judecatoriei Focsani, Mariana Gradinescu. Seminarul poarta amprenta Proiectului "Cooperarea Judiciara Europeana in domeniul drepturilor fundamentale in practica instantelor nationale - potential neexplorat", proiect coordonat de EUI, in care INM este p...
Vanzarea-cumpararea profesionala si ,,principiul" consensualismului
1. Contractul, ca fapt juridic lato sensu, este menit a genera drepturi si obligatii. In mod normal, prin contract nu se creeaza drepturi reale, ci drepturi personale, opozabile doar intre partile contractului.
Traian Basescu, hotarat sa nu renunte la principiul «Restutio in integrum»
Presedintele Traian Basescu sustine ca abordarea avuta Romania in privinta proprietatilor pentru face «Restitutio in integrum» a fost extrem de costisitoare si extrem de greoaie, dar este convins ca statul va gasi solutii si nu va renunta la acest principiu.
Noua Constitutie introduce principiul "egalitatii de arme" acuzare-aparare
Comisia de revizuire a Constitutiei a adoptat astazi un amendament al senatorului PNL Tudor Chiuariu la sectiunea dedicata dreptului la aparare. Mai exact, este vorba despre introducerea in legea fundamentala a principiului "egalitatii de arme" intre acuzare si aparare in faza de judecata a procesului penal.
CCR: Legea descentralizarii incalca principiul autonomiei locale, al legalitatii si regimul proprietatii
Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a admis astazi, cu unanimitate de voturi, obiectia in ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca si a constatat ca Legea privind stabilirea unor masuri de descentralizare a unor competente exercitate de unele ministere si organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si a unor masuri de reforma privind administratia publica, in ansamblul ei, este neconstitutionala.
HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2005-2010 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2011
Sati