| |
PENTRU AVOCATI:
construieste-ti afacerea
HOME
STIRI
ANALIZA INTERVIU SFATUL EXPERTULUI
LEGISLATIE
FORUM AVOCATI CONTACT
ACADEMICA Facultati de drept
Cariera
Burse Concursuri Lucrari Ora de practica Fun
falsul_intelectual.docx
32 descarcari
Referat - Falsul intelectual
Infractiunile de fals sunt acele fapte prevazute de Codul penal, savarsite cu vinovatie si care sunt de natura sa aduca atingere increderii publice acordata anumitor lucruri, semne sau inscrisuri carora li se atribuie din punct de vedere juridic insusirea de a exprima adevarul.

Discutii similare pe forum

Falsul intelectual, uzul de fals si parlamentarii - scris de oopsminded - 0 raspunsuri
Am o curiozitate legata de cele doua articole de Cod Penal si masura in care ele se aplica parlamentarilor (plecata de la cazul recent din Camera Deputatilor, dar nu as dori sa creez un topic cu tenta politica) In primul rand: [size=85:y5ec3q4j][i:y5ec3q4j]Art. 289. Falsul intelectual Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, [b:y5ec3q4j]de catre un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu[/b:y5ec3q4j], prin atestarea unor fapte sau împrejurari necores...
CUM OBTIN NUP DAR SA SE CONSTATE FALSUL SI PRESCRIEREA FAPTE - scris de vulpacris - 9 raspunsuri
Vreau si eu sa stiu ! Am un act fals, care a fost falsificat in perioada 1993-1998. Cum fac sa obtin un NUP dar, sa mi se constate falsul prin rezolutie, si ca fapta este prescrisa ?! Am raport de expertiza al unui expert criminalist, prin care se constata falsul si, il am si pe fostul director despre care se pretinde ca ar fi semnat respectivul act, care sa declare ca nu el a fost acela, acest lucru fiind confirmat prin raportul de expertiza. Interesul meu este sa se constate, i...
FALS INTELECTUAL - scris de sofia - 12 raspunsuri
In cazul falsului intelectual [b:188szda3]urmarea imediata este o stare de pericol[/b:188szda3]. In privinta legaturii de cauzalitate, in literatura de specialitate se arata ca este necesara analiza acestei legaturi pentru ca [b:188szda3]legea mai cere si un rezultat distinct de actiunea incriminata.[/b:188szda3] [u:188szda3]Care este acel rezultat?[/u:188szda3]
FALS INTELECTUAL? - scris de august - 15 raspunsuri
La data de 20.05.1998 SC A SA vinde catre o persoana fizica AB un imobil si evident incheie contract de vanzare cumpare autentic,(semnat de directorul general al societatii) o clauza din contract prevede ca terenul aferent constructiei se inchiriaza pe o perioda de 1 an contra unei sume de bani; a doua zi juristul societatii imreuna cu AB merg la notar si inlocuiesc contractul initial modificand o clauza din contract privind inchirierea terenului in sensul transmiterii acestuia in folosinta c...
Fals intelectual - scris de victo - 4 raspunsuri
buna seara.va rog daca poate cineva sa ma ajute .Sunt functionar public la o primarie de comuna si in anul 2005 am fost la o constatare in teren in zona necooperativizata pentru a constata ca au fost taiati 2 arbori mar si un nuc.Am facut masuratori in prezenta unuia din proprietar,celalat a refuzat sa mearga,am intocmit un proces verbal de constatare ,inginerul a intocmit o schita sa inchis dosarul .Acum dupa atitia ani cel care a refuzat sa mearga ne-a reclamat la politie pentru schita si ...

CAPITOLUL 1. Notiuni preliminare................................................................ 3

          1.1. Aspecte generale ale infractiunilor de fals..........................3

          1.2. Istoricul reglementarii juridice a infractiunii de fals intelectual.6

CAPITOUL 2. Infractiunea de fals intelectual in actuala reglementare..............8

       Sectiunea I Continutul legal..............................................................8

       Sectiunea II Conditii preexistente.....................................................9

              2.2.Obiectul infractiunii de fals intelectual..................................9

                   2.2.1. Obiectul juridic.............................................................9

                   2.2.2. Obiectul material..........................................................10

            2.3. Subiectul infractiunii de fals intelectual..................................12

                  2.3.1. Subiectul activ..............................................................12

                  2.3.2. Subiectul pasiv..............................................................13

     Sectiunea III Continutul constitutiv.......................................................14

           3.1. Latura obiectiva a infractiunii de fals intelectual......................14

                  3.1.1 Elementul material.........................................................14

                  3.1.2. Cerinte esentiale...........................................................16

                  3.1.3. Urmarea imediata..........................................................16

                  3.1.4. Raportul de cauzalitate.................................................18

         3.2. Latura subiectiva a infractiunii  de fals intelectual.....................20

     Sectiunea IV  Formele. Modalitati. Sanctiuni.......................................23

              4.1. Formele infractiunii de fals intelectual.................................23

              4.2. Modalitatile infractiunii de fals intelectual............................27

              4.3. Sanctiuni .............................................................................28

SPETE.................................................................................................................29

BIBILOGRAFIE ...................................................................................................35

 

CAPITOLUL I  NOTIUNI PRELIMINARE

1.1. Aspecte generale ale infractiunilor de fals

Toate aceste infractiuni sunt cuprinse in Titlul VII al Partii speciale a Codului penal, sub denumirea "infractiuni de fals”. Prin "fals” in sensul cel mai larg al acestei notiuni se intelege orice alterare a adevarului. Au fost incriminate acele fapte de alterare a adevarului care, aducand atingere unor valori sociale ocrotite de lege prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni.

 Ceea ce este specific pentru infractiunile de fals si le diferentiaza de alte fapte de denaturare a adevarului, este imprejurarea ca inselarea increderii publice se realizeaza prin produsul activitatii infractionale (inscrisuri, monede, sigilii, instrumente de autentificare sau marcat, timbre etc.). Aceste lucruri care constituie prin ele insesi proba adevarului se bucura obiectiv de increderea generala, independent de persoana care a efectuat acea activitate. Altfel spus, in cazul infractiunilor de fals, alterarea adevarului, desi se realizeaza printr-o activitate ilicita a persoanei, rezultatul acestei activitati si anume inselarea increderii publice, se obtine prin produsul activitatii faptuitorului si nu prin activitatea propriu-zisa a persoanei care a realizat produsul mentionat. Spre exemplu, falsificarea de monede sau alte valori desi este consecinta unei operatiuni de contrafacere sau alterare de catre faptuitor, inselarea increderii publice se produce prin patrunderea in circulatie a unor monede sau valori false,fara putere circulatorie, iar nu efortul facut concomitent cu obtinerea monedei sau valorii respective de catre faptuitor. Pe de alta parte in cadrul infractiunilor de fals, ceea ce se incrimineaza este alterarea adevarului in cuprinsul unor entitati care au menirea potrivit legii sa faca dovada adevarului pe care il exprima sau il atesta.

Obiectul juridic generic al infractiunilor de fals il constituie relatiile sociale referitoare la increderea publica in autenticitatea entitatilor cu insusire probatorie, adica adevarul pe care acestea au destinatia legala de a-l exprima sau atesta, legiuitorul urmarind astfel sa ocroteasca, prin mijloace specifice dreptului penal, increderea publica de care trebuie sa se bucure aceste entitati. Increderea este acordata in rem adica insusi lucrului caruia i se atribuie insusirea de a exprima adevarul, adevar care a fost alterat prin fapta savarsita. Valoarea probatorie pe care o poate avea entitatile mentionate poate fi expresa cum ar actele de stare civila, inscrisurile autentice, legalizate sau sub semnatura privata, diplome, probele scrise sau implicita cum sunt monezile, timbrele, titlurile de credit, CEC-urile.

Obiectul material al infractiunilor de fals consta in oricare dintre bunurile cu insusire probatorie ocrotite de legea penala impotriva faptelor de alterare a adevarului (moneda metalica sau de hartie, timbre, marci, bilete de transport, instrumente de autentificare sau marcare, inscrisuri oficiale sau sub semnatura privata etc.)

Infractiunile de fals material pot avea ca subiect activ orice persoana responsabila care indeplineste conditiile generale cerute de lege subiectului unei infractiuni. La infractiunea de fals intelectual subiectul activ nemijlocit trebuie sa indeplineasca calitatea de functionar in acceptiunea art. 147 Cod penal. In cazul infractiunii de fals in inscrisuri oficiale, potrivit art. 288 alin.2 Cod penal, aceeasi calitate constituie o circumstanta agravanta. Participatia penala este posibila in toate formele sale.

Subiect pasiv al acestor infractiuni este Statul Roman care este periclitat prin aparitia sentimentului de neincredere publica in anumite lucruri, obiecte, valori sau inscrisuri care au o functie probatorie si care asigura ocrotirea si dezvoltarea relatiilor sociale. La unele infractiuni intalnim si subiect pasiv secundar (persoana juridica sau fizica) ale carui interese sunt vatamate prin activitatea infractionala concreta savarsita.

In analiza laturii obiective a infractiunilor de fals trebuie avute in vedere trei aspecte si anume: elementul material, urmarea imediata, raportul de cauzalitate. Elementul material al infractiunilor de fals consta intr-o actiune de alterare a adevarului care se poate realiza prin contrafacere sau alterare. Contrafacerea presupune confectionarea in mod artificial, in intregime a unei valori sau lucru din cele ce formeaza obiectul material al infractiunilor de fals, creandu-se aparenta ca aceste imitatii sunt adevarate. Alterarea se realizeaza prin modificarea continutului obiectului supus falsificarii. Urmarea imediata a acestor infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita prin lege, adica pentru increderea publica acordata anumitor valori, lucruri, semne, inscrisuri. Raportul de cauzalitate poate fi stabilit cu usurinta in cazul infractiunilor de fals intrucat acestea fiind infractiuni de pericol, urmarea imediata este rezultatul implicit al actiunii.

Latura subiectiva presupune analiza formei de vinovatie, a mobilului si a scopului infractiunilor de fals. In ceea ce priveste forma de vinovatie, infractiunile de fals se savarsesc cu intentie directa sau indirecta. Mobilul infractiunilor de fals nu este cerut de lege pentru existenta vreuneia dintre aceste infractiuni insa identificarea si probarea lui este importanta in vederea individualizarii raspunderii penale si a luarii unor masuri de siguranta sau de prevenire (in cele mai multe situatii acesta este dorinta obtinerii cu usurinta a unor ridicate profituri materiale). Determinarea scopului cu care se savarseste infractiunea va ajuta la stabilirea formei de vinovatie ca fiind intentia directa.

Privitor la formele infractiunilor de fals facem precizarea ca acestea pot parcurge toate etapele activitatii infractionale respectiv acte de pregatire, tentativa si infractiune consumata. Actele pregatitoare sub forma detinerii de instrumente in vederea falsificarii de valori se pedepsesc ca infractiune de sine statatoare, potrivit prevederilor art. 285 Cod penal. Tentativa se pedepseste la infractiunile prevazute de art. 282, 283, 286, 288, 289, 290 Cod penal. Infractiunile de fals se consuma in momentul realizarii actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, punere in circulatie, folosire a inscrisului falsificat in masura in care aceasta actiune este de natura sa produca consecinte juridice, fara a fi insa necesar ca aceste consecinte sa se produca efectiv.

Infractiunile de fals sunt incriminate sub modalitati simple sau agravate.

In ceea ce priveste sanctiunile prevazute de legiuitor pentru infractiunile de fals, pedeapsa principala difera de la o infractiune la alta, fiind pedeapsa inchisorii prevazuta ca pedeapsa principala unica sau alternativ cu cea a amenzii. Doar in cazul infractiunii de falsificare de monede sau alte valori se prevede si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi.

1.2. Istoricul reglementarii juridice a infractiunii de fals intelectual

Infractiunile de fals sunt reglementate in toate legislatiile, cu nuantarile determinate de evolutia sociala si economica a statelor, precum si

cu moduri de sanctionare diferite in functie de politica economica a fiecarui stat in parte.

Falsul in inscrisuri, mai ales atunci cand inscrisul emana de la seful statului, era sanctionat foarte sever. Pravila lui Caragea, in vigoare in Muntenia in anul 1871, prevedea "taierea mainii” in cazul falsificarii "iscaliturii sau pecetei domnesti” sau "osinda la ocna” pentru falsificarea inscrisurilor domnesti. Condica criminala a lui Sandu Sturdza din Moldova, in anul 1826, pentru aceleasi fapte, prevedea pedepse privative de libertate. Codul penal al lui Cuza redactat in anul 1864, avand atat influente ale legiuirilor romanesti, cat si influente ale legislatiilor moderne ale timpului, dedica o intreaga sectiune falsificarii de inscrisuri publice sau autentice, incepand cu falsul savarsit de un functionar (art.123), falsificarea de atestate (art.139), falsificarea de certificate (art.235), precum si infractiunea de servire de inscrisuri publice false (art.126) sau abuzul de semnatura in alb (art.128).

Codul penal al lui Carol al II-lea, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, incrimina infractiunile de fals in cadrul Titlului IX al Partii speciale, intitulat "Crime si delicte contra intereselor publice” preluate in mare parte astfel cum au fost reglementate in codul anterior.

Codul penal actual, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, modificat ulterior in mai multe randuri si anume prin Legea nr.6/1973 si prin Legea nr.140/1996, reglementeaza infractiunea de fals intelectual in cadrul Titlului VII al Partii speciale, Capitolul III. 

CAPITOLUL 2  INFRACTIUNEA DE FALS INTELECTUAL IN ACTUALA REGLEMENTARE

Articolul 289 Cod penal care incrimineaza infractiunea de fals intelectual apare astfel cum a fost modificat prin legea 140/1996. Anterior intrarii in vigoare a acestei legi, textul legal care reglementa aceasta infractiune prezenta diferente in ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii in sensul ca aceasta infractiune putea fi savarsita de catre un functionar ori alt salariat aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. In prezent, in urma modificarilor intervenite, legea prevede ca infractiunea de fals intelectual poate fi comisa de un functionar in acceptiunea art. 147 Cod penal.

SECTIUNEA I – CONTINUTUL LEGAL

Infractiunea de fals intelectual, potrivit art. 289 Cod penal, consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari. Continutul unui inscris oficial poate fi denaturat chiar in momentul intocmirii acestuia de catre un functionar care se afla in exercitiul atributiilor sale de serviciu si care este competent potrivit legii de a emite acel inscris. Spre deosebire de falsul material, falsificarea unui inscris oficial nu lasa urme materiale constatabile. Inscrisul oficial falsificat, este valabil din punct de vedere al conditiilor prevazute de lege pentru valabilitatea unui act juridic si din punct de vedere al competentei celui care l-a emis, insa adevarul este alterat din punct de vedere al continutului sau, constand in fapte, date sau imprejurari pe care acest inscris trebuie sa le probeze. Legiuitorul a apreciat ca fapta de falsificare in modurile expuse mai sus, prezinta un grad de pericol social ridicat si in consecinta a incriminat-o ca infractiune.

SECTIUNEA II – CONDITII PREEXISTENTE

2.2. Obiectul infractiunii de fals intelectual

In doctrina dreptului penal roman se considera, de catre majoritatea autorilor, ca obiectul infractiunii relatiile sociale ocrotite prin normele dreptului penal. Unii penalisti straini sustin ca obiectul infractiunii este constituit, pe langa raporturile sociale, si din " … norme juridice corespunzatoare”. Aceasta parere creeaza insa confuzie intre obiectul infractiunii si norma juridica prin care este ocrotit acest obiect. Pentru ca actiunea (inactiunea) omului sa fie considerata periculoasa pentru societate trebuie sa vateme sau sa se incerce vatamarea uneia din valorile ocrotite prin normele dreptului penal si aratate in art. 1 C. pen.  , care prezinta o importanta deosebita fiind prevazute chiar la inceputul codului, constituind scopul legii penale. Or, norma juridica – inclusiv norma de drept penal – nu poate suferi nici o vatamare si nici relatiile sociale reglementate prin ea. In analiza obiectului infractiunii trebuie avut in vedere atat obiectul juridic – format din valorile sociale prevazute din partea speciala a codului penal si in cele din legile speciale si care sunt lezate prin diverse actiuni sau inactiuni periculoase cat si obiectul material (fizic) care incorporeaza unele valori ocrotite prin legea penala si asupra caruia se indreapta actiunea (inactiunea ) prevazuta de aceasta lege.

2.2.1.Obiectul juridic al infractiunii de fals intelectual

Obiectul juridic generic al infractiunii de fals intelectual este comun cu al tuturor celorlalte infractiuni de fals, legiuitorul urmarind sa ocroteasca valoarea sociala reprezentata de increderea publica si ansamblul relatiilor sociale care se formeaza si dezvolta in legatura cu aceasta valoare sociala.

Fiecare infractiune de fals lezeaza valoarea sociala insa in acelasi timp si numai un anumit aspect al acestei valori in acest fel fiecare infractiune de fals are un obiectul juridic special. In cazul infractiunii de fals intelectual obiectul juridic special consta in relatiile sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare depind in mod nemijlocit de increderea publica ce este acordata autenticitatii sau veridicitatii inscrisurilor oficiale, in adevarul pe care aceste inscrisuri trebuie exprime si activitatile realizate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru intocmirea acestora.

2.2.2. Obiectul material al infractiunii de fals intelectual

Infractiunile de fals in inscrisuri au, de regula, si un obiect material constand in inscrisul asupra caruia se exercita nemijlocit activitatea incriminata. Prin "inscris” se intelege, in cazul acestei categorii de infractiuni, actul alcatuit in forma scrisa.  Nu intereseaza felul scrierii si nici natura materialului pe care s-a scris. Este necesar insa ca inscrisul sa aiba valoare probatorie, de natura sa produca consecinte juridice, adica sa aiba aptitudinea de a da nastere, de a modifica sau stinge un drept sau o obligatie ori de a genera alte consecinte juridice Nu este necesar ca inscrisul sa fie destinat a servi ca proba, adica sa fi fost anume intocmit ca instrument probatoriu. De asemenea, nu intereseaza daca inscrisul face dovada pana la proba contrarie sau pana la inscrierea in fals, la fel cum nu se cere ca inscrisul sa faca dovada deplina despre faptul pe care este chemat sa-l probeze. Daca inscrisul este lipsit de orice valoare probatorie el nu poate constitui obiect material al unei infractiuni de fals, deoarece un asemenea inscris nu are aptitudinea de a produce consecinte juridice.

In cazul falsului intelectual, alterarea adevarului in inscrisul oficial realizandu-se cu prilejul intocmirii inscrisului, obiectul material al infractiunii consta in insusi inscrisul oficial al carui continut este alterat in momentul cand acesta este intocmit. Inscrisul oficial emana de la un organ competent si care din punct de vedere al conditiilor de forma si al materialitatii scrierii este un inscris valabil.

Notiunea de ” inscris oficial” este definita in art. 150 alin.2 Cod penal. Potrivit acestui text de lege, "inscris oficial” este orice inscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 Cod penal sau care apartine unei asemenea unitati. In consecinta conform legii penale, constituie inscrisuri oficiale doua categorii de inscrisuri: cele care emana de la o unitate prevazuta in art. 145 Cod penal si cele care apartin unei asemenea unitati.

Din prima categorie fac parte inscrisurile care sunt intocmite, emise sau confirmate de o unitate din cele prevazute in art. 145 Cod penal. Oricare dintre aceste inscrisuri trebuie sa provina de la unitatea competenta a-l emite, trebuie sa poarte stampila sau sigiliul acelei unitati, precum si semnatura celui care l-a emis. In cazul inscrisurilor care trebuie intocmite cu respectarea altor formalitati prevazute in mod imperativ de lege, de care depinde insati valabilitatea lor, este necesar sa fie indeplinite si acele formalitati. In practica judiciara s-au retinut ca exemple in acest sens cazul medicului care a eliberat un certificat de deces fara a fi examinat cadavrul si fara a fi constata personal cauzele mortii, sau al functionarului care intocmeste procese-verbale fictive, facturi sau contracte de vanzare fictive.

In categoria unitatilor la care se refera art. 145 C. pen. se incadreaza atat Comisia comunala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 cat si Primaria,

Prin urmare, faptele inculpatilor realizeaza continutul infractiunii de fals in inscrisuri oficiale prevazuta in art. 289 C. pen. Din cea de a doua categorie fac parte inscrisurile care sunt depuse si inregistrate la o unitate din cele prevazute in art. 145 Cod penal, indiferent daca emana de la o alta asemenea unitate sau de la un particular. Infractiunea de fals intelectual nu se poate insa avea ca obiect material asemenea inscrisuri intrucat aceasta infractiune presupune falsificarea inscrisurilor oficiale cu prilejul intocmirii acestora de catre functionari.

In raport cu legea penala constituie inscris oficial atat inscrisul original cat si copiile legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalul.

 2.3. Subiectul infractiunii de fals intelectual

2.3.1. Subiectul activ al infractiunii de fals intelectual

Subiect activ al infractiunii in general, poate fi numai persoana fizica care a implinit varsta de 14 ani si care a savarsit sau a participat cu vinovatie la comiterea unei fapte prevazute de legea penala. Legea cere in cazul anumitor infractiuni ca subiectul sa indeplineasca conditii speciale prevazute expres in norma de incriminarea. Aceste conditii pot fi legate de profesie (militari, functionari, medic, organ judiciar) de cetatenie (cetatean roman sau strain), de calitate si loc (apatrid care domiciliaza la noi in tara). Deoarece se pretinde ca persoana infractorului sa aiba o anumita calitate pentru a putea savarsi infractiunile respective ca autor sau coautor, el este considerat subiect activ special in raport cu subiectul activ general. Calitatea de subiect activ special atrage uneori realizarea continutului agravat al infractiunii de baza.

Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de fals intelectual este calificat, in sensul ca acesta nu poate fi decat o persoana care are calitatea de functionar si savarseste fapta in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Notiunea de functionar trebuie interpretata, asa cum am aratat anterior, in sensul art. 147 Cod penal si anume ca este persoana care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 Cod penal (functionar public).

Prin functionar intr-un sens mai larg se intelege atat persoana care este functionar public, cat si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele in care actioneaza functionarul public.

In cazul anumitor functionari sunt necesare formalitati suplimentare pentru a se putea proceda la punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a acestora, formalitati care nu trebuie confundate cu conditiile care trebuie sa le indeplineasca subiectul activ special.

2.3.2. Subiectul pasiv al infractiunii de fals intelectual

In cazul infractiunii de fals intelectual, putem vorbi de existenta a doua subiecte pasive impotriva carora se indreapta actiunea periculoasa si care sunt prejudiciate prin savarsirea unei infractiuni de fals intelectual. Subiect pasiv principal al infractiunii este statul prejudiciat prin slabirea increderii in inscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, institutia publica, institutia sau persoana juridica de la care emana inscrisul

Subiect pasiv secundar al infractiunii este persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost prejudiciate in urma savarsirii de catre subiectul activ a infractiunii.

In analiza conditiilor preexistente trebuie sa avem in vedere si imprejurari ca timpul si locul savarsirii infractiunii. Acestea sunt prezent cu ocazia comiterii unei infractiuni concrete, deoarece existenta ei nu poate fi conceputa in afara locului si timpului. Legea nu cere conditii speciale de loc in ceea ce priveste infractiunea de fals intelectual. Referitor insa la timpul savarsirii infractiunii exista o conditie de timp intrinseca actiunii incriminate, in sensul ca falsul intelectual se comite cu prilejul intocmirii uni inscris oficial, deci concomitent cu redactarea sau completarea anumitor date ale unui inscris oficial. Orice operatiuni de alterare care s-ar efectua ulterior finalizarii inscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infractiuni: fals material in inscrisuri oficiale.

SECTIUNEA III – CONTIUNUTUL CONSTITUTIV

3.1. Latura obiectiva a infractiunii de fals intelectual.            

Latura obiectiva a unei infractiuni se realizeaza prin manifestarea exterioara a omului – actiune sau inactiune – care atinge, lezeaza valorile ocrotite prin legea penala, atingere care poate consta intr-o anumita schimbare in realitatea obiectiva, denumita urmare infractionala. Latura obiectiva cuprinde deci pe langa pe lana actiune sau inactiune si urmarea periculoasa precum si legatura cauzala dintre acestea.

3.1.1. Elementul material

Fara activitate exterioara nu poate exista infractiune. Numai o actiune (inactiune) poate atinge una din valorile in art. 1 C. penal, deci sa produca urmari periculoase. Actiunea consta in savarsirea a ceea ce legea interzice, incalcandu-se o norma prohibitiva. Aceasta este prevazuta in ipoteza normei de incriminare. In general, actiunea difera in functie de obiectul infractiunii spre care este indreptata, deoarece un anumit obiect nu poate fi lezat sub diversele lui aspecte, prin orice actiune. In concret insa, obiecte ale unor infractiuni diferite pot fi lezate prin acelasi fel de actiune. Actiunea se poate realiza fie prin fortele proprii ale faptuitorului ( cuvinte, scris , loviri, gesturi), fie cu ajutorul unor mijloace, instrumente neanimate (chimice, fizice) sau animate (animal).

Inactiunea (omisiunea) consta in abtinerea de a efectua o actiune pe care legea pretinde sa fie indeplinita, incalcandu-se astfel o norma onerativa. Ori de cate ori se incalca o norma penala in conditiile art.17 Cod penal, se savarseste sau se comite o infractiune. Cand insa prin lege se interzice o anumita actiune periculoasa (printr-o norma prohibitiva ) se savarseste o infractiune comisiva. Majoritatea infractiunilor sunt comisive. Cand printr-o norma onerativa se pretinde membrilor societatii sa faca ceva si acestia nu indeplinesc obligatia, se savarseste o infractiune omisiva. Trebuie facuta distinctia, pe de o parte intre infractiunea comisiva si cea omisiva ca intreg si modalitati de incriminare a unor fapte, si actiunea si inactiunea ca subelemente ale laturii obiective a infractiunii, ca modalitati de fapt ale laturii obiective prin care se realizeaza infractiunea, pe de alta parte. Aceasta deoarece si unele infractiuni comisive si omisive se pot savarsi sub aspectul laturii obiective atat prin actiune, cat si prin omisiune.

Infractiunea de fals intelectual este din punct de vedere obiectiv o infractiune comisiva mixta care poate fi savarsita atat prin actiune cat si prin inactiune.

Elementul material in cazul special al infractiunii de fals intelectual consta in falsificarea unui inscris oficial care poate fi realizata prin doua modalitati alternative. Una din aceste modalitati consta in atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului. Atestarea este acea consemnare, mentionare care se efectueaza cu prilejul intocmirii unui inscris oficial referitor la existenta anumitor fapte sau imprejurari determinate. Atestarea este necorespunzatoare adevarului atunci cand faptele sau imprejurarile asupra carora se face mentionarea nu au existat ori s-au petrecut in cu totul alt fel decat s-a facut consemnarea.

A doua modalitate de savarsire a infractiunii de fals intelectual consta in omisiunea, cu stiinta, de a insera unele date sau imprejurari. Faptuitorul omite in acest caz sa inregistreze, sa consemneze unele date sau imprejurari veridice, de care el a luat cunostinta si pe care avea obligatia sa le mentioneze in cuprinsul inscrisului oficial, care era destinat sa faca proba. Prin urmare, in cazul omisiunii faptuitorul nu altereaza absolut cu forma inscrisului (scrierea sau subscrierea), aspectul sau fizic (ca la infractiunea de fals material cand exista o alterare materiala, fizica, a inscrisului insusi) ci numai continutul inscrisului care in final nu mai corespunde total sau partial realitatii.

In cazul falsificarii inscrisului oficial prin actiune, este suficient ca inscrisul sa cuprinda o singura atestare necorespunzatoare adevarului, iar in cazul savarsirii faptei prin inactiune, este suficient ca faptuitorul sa fi omis inserarea unei singure fapte sau imprejurari. Daca actiunea sau inactiunea se refera la mai multe fapte date sau imprejurari, infractiunea nu-si pierde caracterul unitar.

3.1.2. Cerinte esentiale

Pentru existenta infractiunii, fie ca este savarsita prin actiune, fie prin omisiune, este necesar ca activitatea ilegala desfasurata de catre faptuitor sa indeplineasca anumite cerinta esentiale. In primul rand, falsul intelectual, trebuie sa se realizeze cu prilejul intocmirii inscrisului oficial. Cu privire la aceasta situatie, subliniem faptul ca "intocmirea inscrisului” nu presupune numai realizarea lui in intregime, dar si completarea lui cu anumite inregistrari sau date in situatia cand, potrivit naturii sale si a unor cerinte obligatorii, este supus unei asemenea completari ulterioare. Pentru exemplificare indicam fapta prin care se omite inregistrarea unor incasari in registrul de casa. In al doilea rand falsificarea trebuie comisa de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. Nu exista aceasta infractiune daca functionarul, desi consemneaza in cuprinsul actului date nereale, nu se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, situatie in care el urmeaza sa raspunda petru un fals material in inscrisuri oficiale. Prin urmare, va raspunde pentru comiterea infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale (art. 288 Cod penal) si nu pentru fals intelectual, functionarul, care cu toate ca a comis fapta in timp ce-si indeplinea indatoririle de serviciu, el nu era competent, respectiv nu era indreptatit sa intocmeasca actul al carei continut l-a contrafacut sau alertat.      

3.1.3. Urmarea imediata

Urmarea socialmente periculoasa a unei infractiuni consta in schimbarea produsa in realitatea inconjuratoare (asupra valorilor ocrotite de legea penala) sau in pericolul producerii unei asemenea schimbari datorita actiunii (inactiunii) prevazute de legea penala. Cu alte cuvinte, orice actiune (inactiune) prevazuta de legea penala este considerata, in abstract, ca produce o anumita urmare periculoasa, pentru valoarea ocrotita. Urmarea nu trebuie identificata numai cu rezultatul, deoarece este numai o forma sub care aceasta se poate prezenta, ea putand fi si de pericol. Urmarea este pe de o parte directa, fiindca lezeaza obiectul special sau nemijlocit, iar pe de alta parte indirecta, deoarece aduce atingere si obiectului juridic de grupa si celui general sau comun (ordinii de drept).

Urmarile difera in functie de natura obiectului juridic impotriva caruia s-a indreptat actiunea sau inactiunea infractionala. In acest sens, urmarea poate fi patrimoniala, politica, politico-economica, organizatorica, morala. In numeroase cazuri urmarile sunt prevazute in continutul legal al infractiunii si pot fi constatate prin propriile noastre simturi. In alte cazuri, urmarile nu sun prevazute expres in continutul acesteia deoarece sunt subintelese, prezumate de catre legiuitor. Cand urmarea este prevazuta in continutul legal al infractiunii, aceasta este "materiala”, de "rezultat”, fiindca s-a cauzat o vatamare efectiva in sens fizic, o dauna provocata obiectului material. O asemenea infractiune se consuma odata cu producerea rezultatului prevazut de lege. Cand in continutul legal al infractiunii nu se cere existenta unui rezultat intrucat infractiunea are numai obiect juridic, o asemenea infractiune este denumita de "atitudine”, " formala”, de " pericol” si se consuma odata cu realizarea actiunii sau inactiunii incriminate.

Tinand seama de intinderea, respectiv de gravitatea urmarilor acestea pot fi de baza sau de agravare (calificare),care la randul lor pot fi unice sau alternative, fara ca totusi infractiunea sa-si piarda caracterul unitar in forma sa de baza sau agravata.

Prin comiterea infractiunii de fals intelectual se aduce atingere increderii publice acordate inscrisurilor oficiale. Asadar, urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege prin redactarea efectiva a unui inscris oficial fals. Urmarea socialmente periculoasa este realizata cand inscrisul aparent real este perfectat, respectiv, semnat si intarit cu sigiliul sau stampila cuvenita, intocmai ca un inscris autentic. In situatia cand actul nu este perfectat din cauze independente de vointa faptuitorului ne aflam in fata unei tentative.

3.1.4. Raportul de cauzalitate

In general, raportul de cauzalitate consta in relatia existenta intre doua fenomene: cauza si efect. Cauza este fenomenul care determina nasterea altui fenomen, iar efectul – fenomenul determinat, rezultatul.

In dreptul penal raportul de cauzalitate se stabileste intre actiunea sau inactiunea omului prevazuta de legea penala, care constituie cauza si urmarea periculoasa, ca efect al acestei actiuni sau inactiuni. Asadar, urmarea consta in schimbarea care se produce in realitatea obiectiva si are caracter periculos. Aceasta poate fi mecanica, fizica, biologica, sociala ori sa se manifeste in comportarea altor persoane. Si inactiunea este cauza intrucat produce efecte prevazute de legea penala. Astfel, in art. 18 Cod penal se prevede ca si inactiunea aduce atingere valorilor sociale prevazute in art. 1 Cod penal. Acest lucru este firesc intrucat multe fapte periculoase pot fi comise prin abtinere, cand persoana are, in virtutea pozitiei sale sociale, a functiei sau caracterului muncii pe care o indeplineste, obligatia sa efectueze anumite activitati in interesul desfasurarii normale a aparatului de stat, a productiei, a nuor servicii, pentru protectia sanatatii publice. Numai cand exista o asemenea indatorire se comite fapta prin inactiune, incalcandu-se o norma onerativa.

Constatarea raportului de cauzalitate se impune numai la infractiunile materiale, deoarece la acestea se prevede prin norma de incriminare existenta unui rezultat, a unei daune pentru a se realiza continutul lor in forma consumata. De asemenea, acest raport trebuie constatat si in cazul comiterii infractiunii in participatie pentru a se stabili contributia fiecarui participant, legatura dintre actiunile sau inactiunile si rezultatul acestora. Raportul cauzal are un caracter obiectiv deoarece exista in afara si independent de constiinta omului, insa nu inseamna ca el nu poate avea loc si intre fenomene subiective.

Raportul de cauzalitate poate fi simplu sau complex. Este simplu cand efectul se datoreaza unei singure cauze, respectiv este complex cand se impletesc diferite cauze intre ele. Cauzele pot fi concomitente sau succesive, iar unele dintre ele pot slabi sau chiar impiedica producerea efectului altora.

Intre raportul cauzal si vinovatie exista o legatura stransa, deoarece numai actiunile sau inactiunile umane, precedate si insotite de anumite stari de constiinta specifice si care au cauzat urmari prevazute de legea penala, vor fi luate in considerare. Insa vinovatia nu se poate identifica cu raportul cauzal. Asadar, atat legatura cauzala, cat si vinovatia sunt necesare pentru existenta infractiunii, care este singurul temei al raspunderii penale, insa numai impreuna pot atrage aceasta raspundere.

Si in cazul special al infractiunii de fals intelectual trebuie sa se constate existenta legaturii de cauzalitate intre starea de pericol si comiterea unei dintre activitatile (actiune-inactiune) prevazute in textul incriminator – atestarea sau omisiunea. Legatura de cauzalitate apare de cele mai multe ori din insati materialitatea si ca atare din constatarea existentei faptei comise Daca un inscris oficial este falsificat grosolan, usor de observat, nu exista urmarea ceruta de lege. In consecinta, fapta va constitui in conceptia unor autori o incercare de falsificare.

Intr-o alta opinie se sustine ca nu exista nici tentativa atunci cand fapta nu se poate consuma datorita modului cum a fost conceputa executarea ei. Defectiunea exista, deci chiar in momentul conceperii in plan psihic a modului de executare a actiunii. Atunci cand mijloacele folosite, prin natura si insusirile lor, considerate mijloace neidonee, nu pot produce rezultatul necesar consumarii infractiunii in nici o imprejurare indiferent cine le-ar folosi, infractiunea nu poate fi considerata ca savarsita nici macar in forma tentativei 

3.2. Latura subiectiva a infractiunii da fals intelectual

Latura obiectiva trebuie analizata in stransa legatura cu latura subiectiva intrucat pentru existenta infractiunii in general si a infractiunii de fals intelectual in special nu se poate concepe o latura fara cealalta, fiindca ele formeaza o unitate. Prin urmare nu este suficient sa se stabileasca numai comiterea de catre o persoana a actiunii (inactiunii) si urmarea periculoasa a acesteia ci trebuie sa se constate si ca acestea au fost precedate si insotite de procese psihice specifice vinovatiei, ca trasatura a infractiunii deoarece raspunderea penala presupune atat un temei obiectiv (reprezentat prin latura obiectiva) cat si unul subiectiv (latura subiectiva). Intotdeauna latura subiectiva se deduce din cea obiectiva.

Putem afirma ca latura subiectiva consta dintr-un complex de stari de constiinta specifice care preced si insotesc actele exterioare (actiunea sau inactiunea) si care sunt dirijate in vederea producerii anumitor urmari periculoase, sau chiar daca nu sunt dirijate intr-o asemenea directie produc totusi astfel de urmari, datorita usurintei sau neglijentei infractorului. Ea are ca subelement principal vinovatia iar ca subelemente secundare mobilul si scopul. Cat priveste mobilul si scopul, in cele mai multe cazuri, constatarea lor nu este necesara pentru realizarea continutului legal al infractiunii, desi sunt prezente in cadrul laturii subiective a fiecarei infractiuni concrete.

Pentru a exista vinovatie trebuie sa se constate responsabilitatea (discernamantul) faptuitorului. Asadar, numai o persoana responsabila (cu discernamant) poate fi si vinovata. Formele vinovatiei sunt cuprinse in art. 19 alin.1 Cod penal si sunt intentia si culpa. Vinovatia intotdeauna, indiferent de forma si gradul ei, precede si insoteste actiunea (inactiunea) incriminata de legea penala.

a). Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul prevede urmarea actiunii (inactiunii) sale si urmareste (doreste) sau accepta posibilitatea producerii lui prin savarsirea actiunii sau inactiunii. Din definitia legala a intentiei reiese ca aceasta poate fi directa si indirecta (eventuala) in functie de prevederea unor posibilitati diferite in privinta producerii urmarii si a factorului volitiv.

Intentia este directa cand infractorul prevede urmarea actiunii (inactiunii) sale si doreste (urmareste) producerea ei.

Intentia este indirecta (eventuala) cand infractorul prevede pe langa urmarea certa a actiunii (inactiunii) sale pe care o doreste (urmareste), posibilitatea producerii si a unei urmari eventuale, pa care desi nu o doreste, o accepta. Are deci o atitudine de indiferenta, de nepasare fasa de producerea urmarii eventuale. Aceasta alta urmare nu trebuie sa fie neaparat mai grava decat aceea pe care a urmarit-o dar nu este nici exclusa. Modalitatea intentie indirecta se intalneste la acele actiuni (inactiuni) care, datorita modului lor de executare sunt apte sa produca in concret mai multe urmari. Urmarea certa si dorita poate sa fie sau nu prevazuta de legea penala, insa urmarea eventuala prevazuta si acceptata de infractor trebuie sa fie intotdeauna cuprinsa intr-o lege.

Intentia ca forma a vinovatiei, care exprima in acelasi timp si un grad mai accentuat de vinovatie fata de culpa – se poate manifesta in anumite grade, insa numai intentia directa. Astfel, in functie de timpul care se scurge de la nasterea ideii infractionale si pana la luarea hotararii (deciziei) de a savarsi actiunea (inactiunea), de starea sufleteasca si conditiile in care a fost luata respectiva hotarare, precum si de timpul care trece pana la inceperea executarii actiunii (inactiunii), in legea penala si in doctrina se vorbeste de intentia premeditata si intentia repentina (spontana) in raport cu cea obisnuita, prezenta in cazul majoritatii infractiunilor.

Intentia premeditata sau premeditarea reprezinta o circumstanta de agravare si consta intr-o chibzuire relativ mai indelungata decat cea obisnuita si intr-o stare de relativ calm, cu privire la actiune (inactiune), timp, loc si mod de comitere precum si trecerea unui timp de la luarea hotararii si pana la punerea ei in executare pentru a exista cat mai multe sanse sa se produca urmarea dorita.

b). Culpa constituie a doua forma a vinovatiei, mai usoara ca si gard de cat intentia. Infractiunea este savarsita din culpa cand infractorul prevede posibilitatea producerii urmarilor actiunii (inactiunii) sale, pe care nu le accepta, ori desi nu le prevede, trebuia si putea sa le prevada. Modalitatile culpei sunt - culpa cu prevedere (usurinta, temeritatea) care consta in prevederea de catre infractor a posibilitatii producerii urmarilor periculoase ale actiunii (inactiunii) sale pe care nu le accepta socotind fara temei ca nu se vor produce si – culpa fara prevedere (neglijenta) care exista cand infractorul nu prevede urmarea periculoasa a actiunii (inactiunii) sale, desi trebuia si putea sa o prevada.

Sub aspect subiectiv, infractiunea de fals intelectual se savarseste cu intentie directa sau indirecta, fiind o infractiune intentionata. Asadar intentia exista atat in cazul comiterii faptei prin actiune cat si prin inactiune. Cerinta intentiei, atunci cand fapta se realizeaza prin inactiune, rezulta din precizarea facuta in textul de lege ca omisiunea de a insera unele date sau imprejurari trebuie savarsita cu "stiinta”, deci numai cu intentie. Atat in cazul savarsirii faptei prin inactiune, intentia faptuitorului poate fi directa sau indirecta.

De subliniat este faptul ca falsul intelectual nu se poate comite si din culpa.

Orice actiune sau inactiune constienta are ca temei subiectiv un anumit mobil(motiv) iar prin producerea consecintelor actiunii sau inactiunii, urmarea, se urmareste un anumit scop. Mobilul si scopul, ca subelemente ale laturii subiective, preced si insotesc atat luarea hotararii cat si actiunea sau inactiunea.

Mobilul este factorul psihic care determina pe infractor sa comita actiunea sau inactiunea. Acesta poate consta intr–un sentiment de ura, gelozie, lacomie, razbunare, fanatism, mila. Asadar, daca intentia e mereu aceeasi, directa sau indirecta, mobilul este variabil, in functie de infractor si de imprejurari.

Scopul consta din ceea ce vrea sa realizeze pe plan subiectiv infractorul prin producerea urmarii actiunii sau inactiunii sale periculoase. De exemplu, satisfacerea unor placeri in cazul furtului, al mostenirii victimei in cazul omorului.

Uneori scopul, ca subelement al laturii subiective, este confundat cu urmarea infractiunii, subelement al laturii obiective. Astfel se sustine " Consumarea infractiunii nu este conditionata de realizarea scopului, fiind suficienta executarea actiunii cu intentia calificata de a induce in eroare ".

Mobilul sau scopul urmarit de faptuitor nu prezinta importanta pentru existenta infractiunii, odata ce subiectul activ si-a dat seama ca savarseste fapta, denatureaza adevarul pe care actul trebuia sa-l exprime si a voit sau a acceptat acest rezultat.

Scopul este imediat cand este cerut de continutul legal al infractiunii, dar poate exista si un scop indepartat ( satisfacerea unor placeri, cumpararea unor obiecte ). Asemenea infractiuni se comit intotdeauna cu intentie directa.

Cu toate ca atat mobilul, cat si scopul sunt prezente cu ocazia comiterii oricarei infractiuni, acestea nu fac parte, de regula, din continutul legal al acesteia, in sensul ca vinovatia penala a unei persoane se poate realiza independent de luarea in considerare a mobilului si a scopului. Insa, pentru stabilirea gradului de vinovatie in concret, se vor avea in vedere si unul si altul cu ocazia individualizarii judiciare a raspunderii penale si a sanctiunii.

Mobilul si scopul, cand fac parte din continutul legal al infractiunii, trebuie constatate pentru existenta acesteia fie in forma simpla, fie in forma agravata.

Mobilul sau scopul urmarit de faptuitor, in cazul special al infractiunii de fals intelectual, nu prezinta importanta pentru existenta infractiunii, o data ce subiectul activ si-a dat seama ca savarseste fapta, denatureaza adevarul pe care actul trebuia sa-l exprime si a voit sau a acceptat acest rezultat.

SECTIUNEA IV-FORME.MODALITATI. SANCTIUNI.

4.1.Formele infractiunii de fals intelectual

Ca orice fenomen, infractiunea intentionata se desfasoara in timp si spatiu din momentul nasterii ideii infractionale si pana la producerea urmarii prevazute atat de lege cat si de infractor si in acelasi timp voita sau acceptata de catre acesta.

Legea penala incrimineaza, de regula, infractiunile consumate, adica acelea la care s-a produs urmarea necesara realizarii continutului ei de baza, a celui agravat sau atenuat. In unele cazuri insa, fapta ramane doar in forma luarii hotararii, a pregatirii sau a executarii ei, fara a se produce rezultatul, fie din motive independente de vointa infractorului, fie datorita vointei acestuia. Cu privire la anumite infractiuni, fapta este incriminata si cand se realizeaza doar in una din aceste forme.

Formele infractiunii sunt: luarea hotararii, pregatirea, executarea (tentativa) si forma consumata. Unele dintre acestea au relevanta juridica numai cand infractiunea nu s-a consumat, deoarece in forma consumata sunt absorbite toate formele anterioare.

Infractiunea de fals intelectual, realizata prin actiunea de atestare a unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, poate imbraca toate formele obisnuite ale actelor de pregatire, tentativa si consumare.

Orice activitate infractionala presupune o atitudine psihica a persoanei subiectului activ (latura subiectiva), care precede si insoteste actiunea sau inactiunea prevazuta de legea penala. La infractiunile intentionate, aceasta atitudine psihica consta din mai multe momente: nasterea ideii infractionale, deliberarea(lupta motivelor) si luarea hotararii(rezolutia) de a savarsi actiunea sau inactiunea infractionala. Avand in vedere ca cel mai important moment este acela al luarii hotararii(rezolutia), intreaga forma interna este asimilata cu aceasta.

Luarea hotararii de a savarsi infractiunea de fals intelectual nu atrage raspunderea penala.

Manifestarea exterioara a hotararii infractionale se poate prezenta in forma actelor de pregatire (preparatorii), de executare si in forma consumata.

Actele de pregatire consta in procurarea de catre autor, de coautor sau de catre complice a unor mijloace materiale, date, informatii cu privire la timpul, locul, modul si mijlocul cel mai potrivit pentru savarsirea infractiunii. Acestea pot fi de natura materiala sau intelectuala.

Actul pregatitor are loc, de regula, inainte de inceperea executarii actiunii, la un interval de timp mai lung sau mai scurt dupa luarea hotararii infractionale sau in timpul executarii actiunii si constituie, sub aspectul raportului de cauzalitate, o conditie care favorizeaza manifestarea cauzei. Actul de pregatire, indiferent de natura sa, nu face parte din latura obiectiva si nici din cea subiectiva a infractiunii. De cele mai multe ori, actul de pregatire se realizeaza in alta parte decat unde se executa actiunea, dar se poate si in acelasi loc.

In legislatia noastra penala, actele de pregatire nu sunt incriminate, deoarece nu pun in pericol in mod nemijlocit valorile ocrotite de ea. Codurile penale ale unor tari le incrimineaza limitat, iar altele nelimitat.

In cazul infractiunii de fals intelectual, actele de pregatire, desi posibile, cum ar fi situatia crearii unor aranjamente anterioare in vederea comiterii falsului, nu sunt incriminate in Codul penal. Unii autorii considera, si noi sustinem acest punct de vedere, ca actele preparatorii efectuate de o alta persoana decat faptuitorul vor fi considerate acte de complicitate anterioara.

Tentativa, ca forma a infractiunii intentionate, este definita de Codul penal, intrucat din momentul inceperii cu intentie a actiunii infractionale care prezinta pericol in sensul dispozitiilor art. 18 C. pen., are loc si raspunderea penala.

Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, adica inceperea actiunii, ca subelement al laturii obiective, care sa fie intrerupta ori sa nu-si fi produs efectul prevazut de lege, pe care l-a urmarit sau acceptat.

Tentativa exista si cand consumarea infractiunii nu a fost posibila deoarece mijlocul folosit a fost insuficient sau defectuos, ori fiindca in timpul cand actele de executare s-au comis a lipsit obiectul de la locul unde faptuitorul a crezut ca se afla (art. 20 C. pen.).

Cand o fapta este incriminata in forma de tentativa ea constituie infractiune (art. 144 C. pen.), fiindca prezinta pericol, desi nu s-a produs urmarea prevazuta de lege pentru ca infractiunea sa se consume, deoarece si tentativa produce o urmare periculoasa. Aceasta urmare se poate prezenta sub forma unei stari de pericol ori sub forma de rezultat, insa altul decat cel necesar consumarii infractiunii a carei executare a inceput. De aceea normele care reglementeaza infractiunea consumata se aplica si tentativei.

In timp, actiunea are loc dupa luarea hotararii infractionale sau dupa actele de pregatire, cand exista, si se termina inainte de producerea urmarii ceruta de lege, deci inainte de consumarea infractiunii in forma tip, forma agravata sau atenuata. Asadar, actul de executare este acelasi pentru formele de baza, agravate sau atenuate ale infractiunii.

Pentru a se retine savarsirea infractiunii in forma de tentativa, este necesara indeplinirea anumitor conditii. In primul rand, trebuie sa existe intentia de a savarsii actiunea, deoarece tentativa consta in "punerea in executare a hotararii…”(art. 20 C. pen.). Intentia poate fi directa sau indirecta, fiindca latura subiectiva ramane aceeasi, chiar si atunci cand fapta constituie doar o tentativa, neputandu-se schimba in functie de producerea sau neproducerea rezultatului prevazut si dorit sau acceptat, care este ulterior luarii hotararii si face parte din latura obiectiva, cum nu se poate schimba nici daca actul de executare s-a intrerupt. In practica, se va stabili, pe baza analizei tuturor probelor, ce urmari ale actiunii a prevazut si a dorit sau acceptat infractorul.

O a doua conditie este sa existe un inceput de executare a actiunii, constand din acte concrete indreptate nemijlocit impotriva valorii ocrotite de legea penala, acte care fac parte din continutul legal al infractiunii. Cand infractiunea se comite in participatie, este suficient pentru existenta tentativei ca orice coautor sa fi inceput actul de executare.

In al treilea rand, este necesar ca actiunea, a carei executare a inceput, sa se intrerupa fie din motive independente de infractor, fie datorita initiativei lui sau, cu toate ca a fost dusa pana la capat, terminata, sa nu se produca efectul.

In partea speciala a Codului penal sau in legi speciale se prevede intotdeauna in mod expres infractiunile a caror tentativa se pedepseste.

La unele infractiuni, cum sunt infractiunile omisive, infractiunile de executare prompta, infractiunile de obicei, infractiunile savarsite din culpa sau infractiunile praeterintentionate, tentativa nu este posibila, fie datorita elementului material, fie celui subiectiv.

Tentativa este posibila in cazul special al infractiunii de fals intelectual atunci cand falsul se comite prin actiune, fiind incriminata in acest caz. Un exemplu in acest sens ar fi situatia in care o persoana inainte de perfectarea inscrisului de catre functionar, intervine si demasca denaturarea.

Tentativa nu este posibila in cazul comiterii falsului prin omisiune.

In general, infractiunea se consuma cand se realizeaza in intregime actiunea sau inactiunea in cazul infractiunilor formale, ori cand actiunea sau inactiunea a produs urmarea prevazuta in norma incriminatoare in cazul infractiunilor de rezultat. Deci, continutul legal al infractiunii consumate se realizeaza in intregime si nu doar partial ca in cazul tentativei.

In cazul infractiunii de fals intelectual, consumarea are loc in momentul in care se termina intocmirea inscrisului oficial fals, adica in momentul in care inscrisul este perfectat prin semnare si aplicarea stampilei sau a sigiliului. In acest moment se produce si starea de pericol pentru increderea publica pe care trebuie sa o inspire orice inscris oficial. Nu intereseaza, sub aspectul consumarii infractiunii, daca inscrisul fals a fost sau nu folosit. Falsul intelectual fiind o infractiune de pericol, pentru existenta sa in forma consumata, este suficient sa se produca starea de pericol la care ne-am referit anterior.

4.2. Modalitatile infractiunii de fals intelectual

Potrivit textului incriminator, infractiunea analizata cunoaste doua modalitati normative: respectiv, atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului si modalitatea omisiunii de a insera unele date sau imprejurari.

Comiterea falsului intelectual mai poate prezenta si o varietate de modalitati faptice in raport cu felul inscrisului (de exemplu, act de stare civila, act notarial, diploma de studii, documente de gestiune, acte medicale, etc.)

4.3. Sanctiuni

In cazul infractiunii de fals intelectual se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani.

 SPETA NR.1

         Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul S.D., notar public, pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, prevazuta si pedepsita de art. 289 Cod penal. In fapt s-a retinut ca la 17.06.1996 inculpatul S.D., in calitate de notar, a autentificat sub nr. 2777, respectiv 2778, doua contracte de garantie imobiliara, cu prilejul angajarii numitului G.G. la SC T. Iasi prin numita G.M. si fiul sau G.G.. Acestia au garantat cu cota-parte a fiecaruia din imobilul situat in Alexandria, acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de acesta societatii comerciale, in calitate de gestionar la magazinul T din orasul A. Aceste ipoteci au fost inscrise in registru de la Judecatoria A sub nr. 2925 si 2926 din 17.06.1996.

La 16.03.1997 s-a constatat ca G.G. a provocat un prejudiciu in patrimoniul SC T Iasi in valoare de 111.192.634 lei si pentru a-l acoperi a dat un anunt intr-un cotidian local, prin care oferea spre vanzare imobilul respectiv.

Dupa acest anunt, numitul G.G. a incercat sa vanda imobilul respectiv numitei V.P, dar contractul nu s-s putut perfecta, deoarece cumparatoarea a aflat ca acest imobil era ipotecat. Ulterior, prin intermediul numitului R.N., G.G. l-a cunoscut pe numitul B.M., care dupa ce a vizionat imobilul compus din 8 camere si anexe gospodaresti, s-a hotarat sa-l cumpere, cu pretul de 30.000.000 de lei.

In acest sens, la data de 30.04.1997, vanzatorul G.G. s-a prezentat la Judecatoria A. - Biroul de publicitate imobiliara si a formulat cerere pentru eliberarea certificatului de sarcini privind imobilul mentionat, cererea fiind inregistrata la nr.836 din 30.04.1997. Dupa verificarile de rigoare a fost completat si inregistrat sub nr.836/30.04.1997 certificatul de sarcini in care era mentionata ipoteca instituita la 17.06.1996.

Vanzatorul G.G. nu a primit certificatul de sarcini cu mentiunea ipotecii si a promis ca va reveni cu adresa de radiere a ipotecii, dupa care a scris pe versoul certificatului sau de mostenitor nr.87/24.04.1997 numarul de inregistrare al certificatului de sarcini nr.836din 30.04.1997.

Urmare aparitiei unor neintelegeri intre vanzator si cumparator, pana la 10.06.1997 nu s-a mai efectuat nici un act in vederea perfectarii contractului de vanzare-cumparare.

In dimineata zilei de 10.06.1997, conform intelegerii din ziua precedenta, cumparatorul B.M. si vanzatorul G.G. s-au intalnit si s-au deplasat la notarul public S.D., in biroul acestuia prezentandu-se numai vanzatorul cu actele necesare redactarii contractului, inclusiv datele de pe actul de identitate al cumparatorului B.M.

Inculpatul S.D. a primit de la numitul G.G., actele necesare redactarii si autentificarii contractului si le-a predat numitei R.G., care a procedat la redactarea contractului, pana la paragraful referitor al certificatul de sarcini, unde s-a oprit, intrucat a constatat lipsa inscrisului respectiv.

Inculpatul S.D. a fost informat de numita R.G. despre aceasta imprejurare, iar aceasta I-a solicitat la randul sau vanzatorului sa aduca de indata un certificat de sarcini pentru imobilul ce se vindea.

Dupa aproximativ doua ore, vanzatorul G.G. s-a intors la biroul notarial, avand asupra sa o hartie cu mentiunea 836/1997 si a afirmat ca acesta este numarul certificatului de sarcini ce urma sa-I fie eliberat, solicitand sa se continue redactarea contractului, precizand totodata, ca nu au fost gasite sarcini asupra imobilului respectiv, insa nu poate fi eliberat din cauza aglomeratiei de la Judecatorie.

La sfarsitul programului de lucru vanzatorul s-a intors la biroul notarial si a mentionat sa nu a obtinut certificatul solicitat, insistand sa se mentioneze in acutul de vanzare-cumparare numarul de certificat prezentat de le, intrucat imobilul nu este grevat de sarcini si l-a asigurat pe inculpatul S.D. ca cel mai tarziu in dimineata zilei urmatoare ii va aduce certificatul de sarcini.

Inculpatul S.D. a fost de acord, in aceste conditii, si a redactat contractul de vanzare-cumparare cu mentiunea ca imobilul este liber de sarcini potrivit certificatului de sarcini nr. 836(1997 si dupa ce a stabilit identitatea partilor pe baza buletinelor de identitate, le-a citit vanzatorului si cumparatorului contractul de vanzare-cumparare, autentificand inscrisul sun nr. 2382 din 10.06.1997.

Pretul imobilului a fost platit in mai multe rate, suma totala fiind de 27.000.000 lei.

Aceasta stare de fapt a fost dovedita in cauza cu adresele nr.48/N/1998 din 31.03.1998 respectiv nr. 1327/N/1998 ale Ministerului Justitiei, privind avizarea cercetarii trimiterii in judecata a inculpatului, cu declaratia inculpatului S.D., cu a martorilor R.G., G:G., B.M.

In faza de cercetare judecatoreasca vanzatorul G.G. s-a constituit parte civila in cauza cu suma egala cu salariul pe care la-r fi primit pe perioada detentiei de 3 ani si 6 luni, care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 385 din 1 iulie 1998a Judecatoriei A, pentru infractiunea de inselaciune si obligat la plata sumei de 40.000.000 lei despagubiri civile catre partea civila B.M, dispunandu-se totodata si anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2382/10.06.1997 de Biroul notarului public S.D.

In sedinta publica, instanta a audiat inculpatul S.D. si pe martorii G.G., B.M., R.G si M.L. propusi prin rechizitoriu, precum si pe martorul E.F. propus de inculpat.

Inculpatul S.D., prin declaratia sa, a confirmat starea de fapt retinuta in rechizitoriu, dar a negat ca a comis fapta cu intentia proprie infractiunii imputate. De asemenea, inculpatul a pretins ca infractiunea imputata nu I-ar putea fi retinuta in sarcina deoarece nu avea calitatea de functionar. Astfel, in raport de cele doua sustineri, inculpatul a sustinut solutia achitarii.

O alta solutie propusa de inculpat a fost aceea de incetare a procesului penal in temeiul art. 11 pct.2 lit. b, coroborat cu art. 10 lit f C. pr. pen, pentru lipsa avizului de trimitere in judecata prevazuta de art. 31 din Legea nr.36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala.

In sfarsit, printr-o aparare, inculpatul a solicitat ca daca se va trece peste primele trei aparari, sa fie achitat in temeiul art. 11 pct. 2 lit a combinat cu art. 10 lit. b1 C. pr. pen. cu referire la art. 181 Cod penal, in concret fapta sa neintrunind gradul de pericol social propriu unei infractiuni.

Inlaturand toate apararile invocate de inculpat, personal si prin aparator, Curtea de Apel Bucuresti – sectia I penala, prin sentinta nr.2 din 3 aprilie 2000 l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare, dispunand suspendarea conditionata a executarii pedepsei si au fost respinse pretentiile civile ale lui G.G.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul S.D., criticand-o ca neintemeiata si nelegala, motivele de recurs fiind practic o reiterare a apararilor facute in fond. Analiza sumara a motivelor de recurs arata ca prioritatea in verificarea temeiniciei trebuie acordata motivului legat de legala sau nelegala sesizare a instantei, in caz de nelegalitate a sesizarii si incetarea procesului penal, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b coroborat cu art. 10 lit. f C. pr. pen., fiind evident ca devine inutila examinarea celorlalte motive de recurs invocate.

Curtea ca instanta de control judiciar, examinand acest motiv prioritar, constata ca intr-adevar, dispozitiile art. 31 din Legea nr.36/1995 prevad ca notarii publici nu pot fi cercetati, perchezitionati, retinuti, arestati sau trimisi in judecata penala sau contraventionala fara avizul Ministrului Justitiei, pentru fapte savarsite in legatura cu exercitiul activitatilor profesionale.

Conform art. 9 C. pr. pen. actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere a persoanelor care au savarsit infractiuni, punandu-se in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege, iar conform art. 10 alin. 1 lit. f din acelasi cod, actiunea penala poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale.

Textele de lege enuntate prefigureaza avizul Ministerului Justitiei, prev. de art. 31 din Legea 36/1995, ca o adevarata conditie prevazuta de lege pentru sesizarea instantei, cu trimiterea in judecata a inculpatului. Lipsa conditiei duce la nulitatea trimiterii in judecata a sesizarii instantei, cu judecarea inculpatului. Nulitatea prev. in art. 197 alin.2 C. pr. pen. nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.

In speta, ministrul justitiei, cu adresele mentionate mai sus, a avizat in conformitate cu dispozitiile art. 31 Lg. 36/1995 cercetarea si, respectiv, trimiterea in judecata a notarului public S.D. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals intelectual, infractiune prev. si pedepsita de art. 289 C. pen.

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, prin ordonanta nr. 1073/P/1997a dispus in temeiul prev. art. 249 1 C pr. pen. rap. la. Art.11 pct 1 lit. b C.pr. pen. constatand, totodata, ca in baza dispozitiilor art.7 din Legea nr. 137/1997, fapt nu se mai sanctioneaza, operand gratierea. In motivarea ordonantei s-a aratat ca, desi din probele administrate se constata existenta faptei de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., in egala masura rezulta imprejurarile, modul si mijloacele comiterii faptei, ca aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni de fals intelectual 289 C.pen. Prin ordonanta enuntata, de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului pentru fapta comisa, pentru lipsa pericolului social propriu unei infractiuni, s-a pus capat procesului penal, epuizandu-se efectele autorizatiei primite, de trimitere a invinuitului in judecata penala, fapta acestuia fiind chiar trecuta din ilicitul penal in sfera ilicitului extrapenal, anume cel administrativ. In aceasta situatiei, chiar daca ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nu are putere de lucru judecat, putandu-se infirma si dispune redeschiderea urmaririi penale, incheind totusi un ciclu procesual, face infirma, pentru viitor, avizarea favorabila a trimiterii in judecata, impunandu-se concluzia ca este necesara o noua autorizare din partea ministrului justitiei, care sa se pronunta pe baza tuturor probelor aflate in dosarul cauzei, inclusiv a celor care au stat la baza aprecierii ca fapta nu prezinta in concret gradul de pericol social al unei infractiuni si ca se impune sanctionarea ei, in art. 91 C. pen., aplicand una din sanctiunile cu caracter administrativ.

In felul aceasta, procedandu-se la punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului S.D. doar cu informarea ministrului justitiei, fara obtinerea avizului scris in conditiile in care primele avize isi consumasera efectele juridice, s-au incalcat normele juridice imperative referitoare la sesizarea instantei, cu toate ca erau indeplinite conditiile legale speciale ale existentei subiectului activ, dar nu existau avizele cerute de legea speciala.

SPETA NR.2

Prin sentinta penala nr. 191 din 4 septembrie 1997 a Tribunalului Iasi, a fost condamnat inculpatul A.A. pentru infractiunea de fals intelectual savarsita in conditiile participatiei improprii prevazuta de art. 289, cu aplicarea art. 31 alin. 2 din Codul penal. S-a retinut ca Gh. M., cetatean strain, a cumparat la data de 2 septembrie 1993, de la S.C. AMESAN S.R.L. Iasi, al carei administrator era inculpatul, cantitatea de 120 kg de fire sintetice in valoare de 1.485.000 de lei. La solicitarea cetateanului strain de a i se mentiona in chitanta fiscala o valoare mai mica, pentru a plati taxe vamale in cuantum mai redus, din dispozitia inculpatului o salariata a firmei respective a intocmit chitanta ceruta pentru cantitatea de 61,25 de fire in valoare de 735.000 lei. La controlul facut de organele de politie in autoturismul cetateanului strain a fost gasita cantitatea de 129 kg de fire sintetice. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penala nr. 54 din 19 februarie 1998 a Curtii de Apel Iasi. Declarand recurs, inculpatul a cerut schimbarea incadrarii juridice in instigare la infractiunea de fals intelectual. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezulta in mod vadit ca inculpatul a dat dispozitii unei subalterne sa treaca in chitanta fiscala datele pe care aceasta le-a inscris fara sa-si dea seama ca, in realitate, cantitatea vanduta era mult mai mare.

Ca urmare, fapta inculpatului de a determina, cu intentie, pe o salariata subalterna a lui, de a atesta, intr-o chitanta fiscala, date necorespunzatoare adevarului, cu scopul de a fi platite taxe vamale mai reduse de catre persoana careia I-a fost eliberata chitanta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual savarsita in conditiile participatiei improprii prevazuta de art.289 alin.1, cu aplicarea art. 31 alin. 2 din Codul penal. In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.

 BIBLIOGRAFIE

DOCTRINA

  1. Basarab Matei – Drept penal, partea generala, editura Lumina-Lex, 1997
  2. Dan Eugen Ioan – Drept penal, parte speciala, editura Dimitrie Cantemir, 2009.
  3. Oancea I. – Regimul juridic al infractiunilor mijloc si al infractiunilor scop in dreptul penal al RPR, cu privire speciala la infractiunile contra avutului obstesc. Studii juridice, editura Academiei, Bucuresti, 1960
  4. Stoica O. A. – Drept penal, partea speciala, Edituradidactica si pedagogica, Bucuresti, 1967
  5. Nistoreanu Gheorghe, Boroi A., Molnar I., Dobrinoiu V., Pascu I., Lazar V. – Drept penal, partea speciala, editie revazuta si adaugita cu dispozitiilre Legii 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, editura Europa Nova, 1999
  6. Nistoreanu Gheorghe, Pascu I., Dobrinoiu V., Molnar I., Boroi A., Lazar V. – Drept penal, curs selectiv, editura Europa Nova, Bucuresti, 2001
  7. Dongoroz Vintila, Kahane S., Oancea Ioan, Bulai C., Iliescu N., Stanoiu R. – Explicatii teoretice si practice ale Codului penal roman, partea speciala, editura Academiei Romane, Insitutul de cercetari juridice, Bucuresti, 1969

LEGISLATIE

Codul penal actual

CULEGERI DE PRACTICA JUDICIARA

Practica judiciara penala sub redactia G. Antoniu, C. Bulai, vol.V editura Academiei, Bucuresti 1998

Repertorului alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975., editura Stiintifica, Bucuresti 1977.

Stiri pe aceasta tema

Fost prim-vicepresedinte al Curtii de Arbitraj, fiica avocatului Vlasov, acuzata de instigare la fals intelectual
Vanda Vlasov, fiica lui Mihail Vlasov, presedinte suspendat al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si totodata avocat in Baroul Iasi, este urmarita penal pentru ca a pus doua angajate ale Curtii de Arbitraj International sa ii dea adeverinte, care nu au fost avizate si de conducerea institutiei.
Comisarul sef al Garzii de Mediu Bihor si un subaltern, arestati pentru luare de mita, abuz in serviciu si fals intelectual
Comisarul sef al Garzii de Mediu Bihor, Ratiu Gheorghe, si un subaltern al sau, Varga Gabriel, au fost arestati preventiv joi, 13 decembrie, pentru 29 de zile, de catre Tribunalul Bihor, fiind acuzati de luare de mita, abuz in serviciu si fals intelectual, intr-un dosar in care sunt cercetati in total cinci comisari, dar si alte persoane.
Judecatorul Cristi Danilet despre mediere: Ne trebuie cauze serioase, care sa ne stimuleze intelectual, nu lucruri marunte!
Prezent la intalnirea cu mediatorii autorizati din zona centrala a tarii, desfasurata la finalul saptamanii trecute la Sibiu, judecatorul Cristi Danilet a declarat ca este nevoie de cat mai multe medieri, astfel incat judecatorii sa se elibereze de dosarele marunte si sa se poata concentra pe cauzele cu adevarat solicitante.
Avocat din Iasi, fost executor judecatoresc, retinut pentru abuz in serviciu, fals intelectual si spalare de bani
Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) - Serviciul Teritorial Iasi au dispus retinerea lui Dan Calin Pipernea, executor judecatoresc la data faptelor, in prezent avocat, urmand a fi prezentat la Curtea de Apel Iasi cu propunere de arestare preventiva pentru 29 de zile.
Corneliu Vadim Tudor, urmarit penal pentru fals intelectual, uz de fals si abuz in serviciu
Potrivit Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ), Corneliu Vadim Tudor este urmarit penal pentru fals intelectual, uz de fals si abuz in serviciu, dupa ce, in perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, ar fi intocmit si semnat doua adrese prin care a comunicat Autoritatii Electorale Permanente date nereale.
HOME STIRI SFATUL EXPERTULUI LEGISLATIE FORUM AVOCATI ADRESE UTILE DOCUMENTE UTILE CONTACT
Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC CND LEGALIS SRL. Preluarea si reproducerea informatiilor si imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor si Conditiilor. SC CND LEGALIS SRL este operator de date cu caracter personal inscris in registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal sub nr. 20896 si nr. 21292. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2005-2010 ©   Copyright SC CND LEGALIS SRL 2011
Sati